Despre lucrarea "Obligatiile plurale"
Autor: Adriana Almasan

Lucrarea care vede azi lumina tiparului – si care a fost alcătuită, mai întâi, ca o exemplară teză de doctorat – reprezintă o cercetare cu caracter monografic – la stirea noastră prima completă în literatura juridică română – a obligaţiilor plurale în dreptul civil si comercial român. Când spunem dreptul civil subliniem că, în mod judicios, autoarea a avut în vedere raporturile juridice civile în ansamblul lor, prin cuprinderea în materia cercetată atât a aplicaţiilor ei în domeniul dreptului familiei, cât si în dreptul transporturilor.

Materia examinată este structurată potrivit logicii impusă de obiectul cercetării: într-o primă parte, firesc, restrânsă, este analizată pluralitatea de obiecte, iar în cea de a doua, tot firesc, incomparabil mai extinsă, este analizată pluralitatea de subiecte, în care autoarea se opreste asupra obligaţiilor divizibile, apoi asupra celor indivizibile, solidare si in solidum. Fiecare dintre aceste categorii distincte de obligaţii cu pluralitate de subiecte este cercetată amănunţit, prin evidenţierea caracteristicilor esenţiale, a domeniului de aplicaţie, a efectelor produse si a specificităţii raporturilor juridice obligaţionale la care ea dă nastere. Nu sunt pierdute din vedere nici corelaţiile ce se pot face între aceste tipuri de obligaţii cu pluralitate de subiecte. Lucrarea se încheie cu unele propuneri de lege ferenda, precum si cu o scurtă prezentare a reglementărilor cuprinse în recentul proiect de cod civil, aflat în prezent pe masa corpurilor noastre legiuitoare.

Expunerea problemelor din domeniul obligaţiilor plurale este clară, precisă, pertinentă si, lucru poate mai rar întâlnit, plină de personalitate. Într-adevăr, la ceea ce se obisnuieste a se face într-o asemenea lucrare volumul de faţă adaugă exprimarea directă si uneori chiar curajoasă a opiniilor proprii ale autoarei, cu privire la toate aspectele controversate în materie. Astfel, reţin atenţia în mod special analizele privitoare la însăsi existenţa si natura juridică a obligaţiilor in solidum în dreptul civil român. Desigur, respectăm întru totul punctul de vedere exprimat de autoare, în sensul că se poate vorbi si în dreptul civil român, în privinţa răspunderii civile delictuale a comitentului pentru fapta prepusului, despre răspunderea in solidum a comitentului împreună cu prepusul său faţă de victima faptei prejudiciabile. Ni se pare însă că, atâta vreme cât fundamentarea întregii răspunderi civile delictuale în dreptul nostru civil este dată de ideea de culpă, dispoziţiile art. 1003 C. civ. îsi găsesc din plin aplicare. Autoarea voieste a depăsi dificultăţile punctului de vedere exprimat prin formularea unor propuneri de lege ferenda chiar si în privinţa efectelor obligaţiilor in solidum. Ne întrebăm însă tocmai dacă de lege ferenda nu ar trebui evitate posibilităţile ce ar conduce la crearea categoriei obligaţiilor solidare imperfecte.

Meritul autoarei însă în a-si argumenta temeinic punctele de vedere proprii susţinute este incontestabil. O altă calitate a lucrării este stilul accesibil si limpede, ceea ce face dovada unei maturităţi stiinţifice care o onorează pe autoare si o situează în rândul unei promiţătoare generaţii de tineri juristi, a căror pasiune pentru stiinţa dreptului este dătătoare de speranţă.