Edituri
















Flavius-Antoniu Baias, conf. univ. dr.

Despre lucrarea "Protocol și etichetă diplomatice"
Autor: Ioana Vârsta


Protocol si eticheta diplomaticeIoana Vârsta, absolventă a Facultății de Drept a Universității din București și a Facultății de Automatică a Universității Politehnice din București (sper să îmi ierte indiscreția!), specializată într-o zonă aproape străină formației sale universitare – comunicare și relații publice – oferă cititorilor un volum despre protocol și etichetă.

Am omis cu bună știință calificativul diplomatice, prezent în titlu, pentru că am convingerea că rezultatul eforturilor autoarei, chiar dacă pare dedicat diplomaților și celor, relativ puțini, care au acces în cercul restrâns al puterii politice, în realitate este util și acelora care – din obligație, dintr-o sinceră pornire interioară sau, de ce nu?, din snobism – trebuie sau își doresc să știe cum să se poarte ... în lume.

Tocmai din acest motiv am acceptat să scriu câteva rânduri despre o carte ce tratează un domeniu departe de preocupările mele obișnuite, dar pe care am avut ocazia să îl cunosc, mai mult sau mai puțin empiric, de-a lungul carierei. Am ajuns astfel să conștientizez, în afara oricărei lecturi de specialitate, importanța regulilor de protocol și etichetă nu numai în politică și diplomație, ci și în administrație, în structurile vieții universitare și, nu în ultimul rând, în cadrul entităților private cu ambiții de actori importanți pe scena economică.

Nu este vorba aici doar de faptul, afi rmat și demonstrat în cadrul lucrării, că regulile de protocol și etichetă conțin o simbolistică a puterii – pe diferite paliere și în diferite forme – pe care o reprezintă sau o dețin cei care le practică, ci și de un aspect relativ asemănător cu domeniul dreptului: regulile de procedură sunt cele care asigură funcționarea oricărui sistem juridic; în absența lor sau dacă ele există, dar sunt ignorate și încălcate, aplicarea legii rămâne o simplă iluzie. Tot astfel, protocolul și eticheta nu sunt altceva decât proceduri indispensabile nu numai relațiilor din cadrul instituțiilor publice și al structurilor private, ci – mai ales – raporturilor acestora cu persoane din afara lor. Nu mă refer aici doar la necesitatea evidentă ca orice funcționar public sau angajat privat să știe cum să se comporte în relația cu cetățeanul sau cu clientul, ci și la momente sau evenimente inevitabile sau indispensabile în viața unei instituții sau corporații, cum sunt întâlnirile de negociere, mesele de lucru, recepțiile, conferințele, care presupun și impun un anumit profesionalism în organizarea lor și anumite principii de desfășurare, care ar trebui
să fi e dominate de regulile de protocol și etichetă.

Iată de ce cred că această lucrare are un cerc mai larg de posibili destinatari, ea putând fi utilă oricărei instituții publice sau  rganizații private care dorește să își organizeze relațiile interne și raporturile externe după principii care și-au dovedit valabilitatea și viabilitatea în timp (de altfel, un capitol – al nouălea – este special scris în acest scop, fi ind intitulat „Organizarea și atribuțiile direcțiilor de protocol din instituții publice sau companii”).

Dar, mai mult decât atât, cartea Ioanei Vârsta poate fi o lectură atractivă și educativă pentru orice cititor, prins doar în plasa relațiilor cotidiene, însă fără responsabilități notabile la nivel instituțional. Mă refer atât la informațiile existente în text, interesante pentru oricine dorește să își îmbogățească cunoștințele cu elemente de istorie, heraldică, medalistică sau chiar drept internațional public (privilegiile și imunitățile diplomatice), cât și la regulile propriu-zise de conduită, care nu sunt neapărat complicate reguli de protocol și etichetă, ci, mai degrabă, reguli de elementar bun-simț pentru comportamentul în societate.

Din acest punct de vedere, alături de alte titluri, poate mai puțin specializate și mai mult destinate publicului larg, lucrarea de față m-a făcut să mă gândesc din nou, cu tristețe, la declinul aparent ireversibil al acestor reguli în societatea românească de astăzi...

Printre multe alte efecte negative ale comunismului s-a afl at, neîndoielnic, nu numai înlăturarea din viața publică sau chiar eliminarea fi zică a celor care aveau obișnuința și voluptatea politeții, ci și o campanie ideologică sistematică, potrivit căreia acel tip de comportament era unul burghez, inadecvat „noii societăți” și, prin urmare, condamnabil (deși, trebuie să recunosc, au existat și deviații de la această politică: îmi aduc aminte cu plăcere de o carte, scrisă de Dan Bihoreanu, „Mersi, pardon, scuzați”, publicată la Editura Tineretului prin anii 1968-1969...). Din păcate – și formula e eufemistică –, în cele două decenii care au trecut de la momentul Decembrie 1989, situația nu s-a îmbunătățit, ci dimpotrivă... Într-o societate în care tutuiala s-a generalizat și elegantul dumneavoastră a devenit injurios (cum atât de savuros scria Andrei Pleșu, în „Jurnalul Național” din 19 februarie 2004), iar liderii politici practică limbajul grobian și atitudinea încruntat-agresivă, se pare că avem cu toții nevoie de un curs de protocol și etichetă; acesta, dacă nu ne poate schimba fundamental, ar putea măcar să mai cizeleze bavurile unei conduite care nu folosește nimănui: nici celui care o practică și nici celor în fața cărora este practicată.

Newsletter
Pentru a fi la curent cu promotiile noastre, abonati-va la newsletter.
Contul meu
E-mail:
Parola:
Am uitat parola
Publicitate Beckshop.ro
Reduceri de pana la 70%