Edituri
















Prof. Morten BROBERG si Niels FENGER - Universitatea din Copenhaga

Despre lucrarea "Procedura trimiterii preliminare. Principii de drept al Uniunii Europene și experiențe ale sistemului român de drept"

Autori:
Mihai Șandru
Mihai Banu
Dragoș Călin


Este de notorietate că, deși Curtea Europeană este arbitrul oficial al interpretării dreptului Uniunii, ea nu este principalul executant al acestuia. În schimb, părinții fondatori ai ceea ce denumim astăzi Uniunea Europeană au optat pentru un sistem în care executarea dreptului Uniunii a fost lăsată, în primul rând, instanțelor judecătorești din statele membre. Un astfel de sistem descentralizat de executare comportă un risc de aplicare eterogenă a dreptului. Pentru a combate aceasta, art. 267 TFUE dispune, în scopul soluționării unei anumite acțiuni principale, o schemă prin care instanțele naționale pot – iar uneori trebuie – să adreseze Curții Europene de Justiție întrebări privind dreptul Uniunii pentru o hotărâre preliminară cu autoritate și cu valoare obligatorie. Importanța acestei proceduri a hotărârii preliminare în interiorul ordinii juridice a Uniunii este dificil de a fi exagerată.
O condiție sine qua non pentru ca sistemul trimiterii preliminare să funcționeze este evident aceea ca instanțele statului membru să îl utilizeze. Pentru cele mai multe instanțe naționale, trimiterile au totuși o incidență rară și există, prin urmare, o necesitate evidentă de instrucțiuni succinte de calitate care pot acționa ca instrument util pentru judecătorii și avocații care au in vedere efectuarea unei trimiteri.
Pare a fi momentul, la șase ani de la aderarea României la Uniunea Europeană, pentru aprecierea experienței dobândite in domeniul trimiterilor preliminare – și pentru indicarea direcției de urmat în următorii ani. Este cunoscut din experiență că este nevoie de un anumit timp pentru ca instanțele și avocații noilor state membre să se familiarizeze pe deplin cu sistemul trimiterilor preliminare; iar, în cursul anilor de început, aceasta se va reflecta în mod normal într-un număr sub medie de trimiteri. Reiese că o lucrare practică privind procedura preliminară este valoroasă în mod special pentru publicul juridic din statele membre mai noi.
Prin urmare, trebuie lăudat faptul că Mihai Șandru, Mihai Banu si Dragoș Călin s-au angajat în sarcina dificilă a scrierii unei cărți care poate acționa ca un astfel de instrument într-un context românesc. Cartea oferă cititorului o introducere solidă în cadrul teoretic al art. 267 TFUE, care este susținută însă de exemple. Această abordare este utilă în special pentru judecători și avocați, care ocupă un rol cheie în procedura preliminară.

Procedura trimiterii preliminare. Principii de drept al Uniunii Europene și experiențe ale sistemului român de dreptCei trei autori pornesc de la a oferi o vedere de ansamblu asupra dreptului UE si subliniază, în această privință, locul procedurii trimiterii preliminare. Autorii continuă ulterior prin a explica rolurile diferite ale instanțelor judecătorești ale statelor membre, pe de o parte, și al Curții Europene de Justiție de la Luxemburg, pe de altă parte. Au pertinență specială distincția între interpretarea dreptului UE (Curtea de Justiție) și aplicarea concretă a dreptului la fapte (instanța de trimitere), precum și efectele unei hotărâri preliminare – atât în privința acțiunii principale care constituie temeiul trimiterii, cât și în ceea ce privește alte cauze aflate pe rolul instanțelor judecătorești ale statului membru.
Doar o „instanță judecătorească dintr-un stat membru” poate adresa o cerere preliminară. Este totuși departe de a fi întotdeauna evident dacă un organism al unui stat membru constituie o „instanță judecătorească” în sensul art. 267 TFUE. Este, prin urmare, justificat faptul că cei trei autori examinează această chestiune într-un context românesc.
Aspecte care generează deseori dezbateri sunt cine decide efectuarea unei trimiteri preliminare – și care va fi conținutul unei astfel de trimiteri. Acest aspect are în mod evident o importanță practică considerabilă. De exemplu, în principiu instanța națională este cea care decide efectuarea sau nu a unei trimiteri, precum și conținutul unei atari trimiteri. Pot exista totuși situații în care instanța națională este obligată să sesizeze și are desigur importanță ca părțile să cunoască dacă va fi posibil într-un fel sau altul să „oblige” instanța națională să adreseze o trimitere. Această chestiune este abordată cu discernământ de autori atât dintr-o perspectivă de drept al UE, cât și din perspectiva dreptului procesual român – iar, în această privință, ei apelează la jurisprudența instanțelor romane.
Procedura trimiterii preliminare implică aplicarea mai multor norme diferite de procedură, atât la nivelul UE, cât și la cel național. Acestea includ procedura specială de urgență în fața Curții de Justiție, posibilitatea unei instanțe naționale de a suspenda procedura drept consecință a faptului că o altă instanță națională (fie din același stat membru, fie dintr-altul) a efectuat o trimitere preliminară atunci când hotărârea Curții de Justiție poate avea pertinență pentru soluția instanței naționale care are în vedere suspendarea procedurii. Este la fel de importantă clarificarea în ce măsură o decizie a unei instanțe naționale fie de a adresa o trimitere preliminară, fie de a refuza efectuarea unei astfel de trimiteri, poate fi anulată în apelul la o instanță superioară în cadrul ordinii juridice naționale. Pentru un stat membru nou precum România, acest aspect este pertinent în mod special atunci când se ridică întrebarea dacă o trimitere preliminară poate fi efectuată sau nu pe motive de aplicare în timp a dreptului (ratione temporis). În plus, atunci când o instanță națională a efectuat o trimitere este importantă clarificarea modului în care se va proceda la primirea răspunsului de la Curtea de Justiție. Lucrarea de față tratează toate aceste aspecte.
Precum s-a menționat deja, o trăsătură particulară a lucrării de față este îmbinarea atentă, realizată de autori, între dreptul Uniunii Europene și dreptul si practica românești. Această combinație este utilă în mod special atunci când, precum în situația de față, lucrarea va fi utilizată de practicieni ca instrument. Prin urmare, sperăm sincer că alte jurisdicții ale UE vor urma exemplul bun al lui Mihai Șandru, Mihai Banu și Dragoș Călin și vor consacra lucrări asemănătoare – în profitul atât al practicienilor jurisdicției respective, cât și al aplicării eficace și corecte a dreptului Uniunii Europene în general.

* Morten BROBERG si Niels FENGER sunt autorii lucrării "Preliminary References to the European Court of Justice, publicat de Oxford University Press"

Newsletter
Pentru a fi la curent cu promotiile noastre, abonati-va la newsletter.
Contul meu
E-mail:
Parola:
Am uitat parola
Publicitate Beckshop.ro
Reduceri de pana la 70%