Edituri
















Prof. univ. dr. Gheorghe Piperea, Avocat, managing partner Piperea & Asociații

Despre lucrarea "TVA national vs. intracomunitar - Cazuri si necazuri"

Autori:
Cuciureanu Florin,
Patroi Dragos
Adrian Benta


Lucrarea de față este provocatoare, atât pentru fiscaliști, cât și pentru practicienii dreptului (avocați, judecători, procurori specializați în criminalitate economică). Pornind de la sub-titlu („Cazuri și necazuri”) și până la elemente inedite de detaliu, lucrarea ne propune o confruntare sinceră cu câteva din marile probleme ale fiscalității românești, văzută în coordonare sau în contra-pondere cu Dreptul Uniunii Europene în materie.
TVA national vs. intracomunitarCazuri si necazuri În sine, chestiunile relative la tva sunt complicate. Taxa pe valoare adăugată (TVA) este un impozit indirect, aplicat în cascadă pe fiecare transfer de proprietate sau de folosință, presupus de circulația mărfurilor sau serviciilor, impozit care este suportat de consumatorul direct și care este presupus ca fiind neutru pentru agenții economici aflați în lanțul transferurilor de la producător la consumatorul final. Încasările din tva (care, practic, taxează consumul) sunt, de departe, cea mai importantă sursă de venituri la bugetul de stat. De aceea, fiscul privește chestiunea la modul cel mai serios. De aici și necesitatea de a încasa la buget cât mai mult din această taxa, pentru ca statul să își poată finanța cheltuielile necesare funcționării sistemelor de sănătate, învățământ, justiție etc., sisteme care ne au ca beneficiari pe noi toți. Teoretic, această necesitate legitimează încercările din domeniul tranzacțiilor imobiliare, ale grupului fiscal, ale tranzacțiilor intracomunitare etc., de unde se speră creșterea volumului încasărilor. Tot această necesitate legitimează și reglementările și practicile în domeniul combaterii fraudei fiscale. Practic însă, acest țel nobil ajunge să fie pervertit deseori, întrucât fiscul tratează diferit aceste chestiuni, în funcție de epoca sau legislatura în care se situează și astfel își orientează reglementările și practicile proprii mai degrabă către sancționare decât către conformare voluntară.
Se poate afirma că, într-o măsură importantă, suntem cu toții, în ochii autorităților fiscale românești, suspecți de evaziune fiscală și de fraudă. De aici insistența și prețul pe care autoritățile îl pun pe inspecțiile fiscale. De aici obiceiul de a recalifica și retrata unele operațiuni care, la momentul efectuării lor, aveau „parte” de alte concepții și tratamente fiscale. E suficient să ne amintim de operațiunile cu imobile care, în perioada 2004-2010, au fost considerate ca fiind scutite de tva (pe motiv că erau „esențialmente civile”), în timp ce, în 2010, aceste operațiuni „au devenit”, retroactiv, purtătoare de tva. Surpriza unu, asupra sumelor calculate cu acest titlu s-au aplicat penalități și, surpriza doi, TVA respectiv nu a mai avut drept de deducere, ceea ce, de fapt, a transformat TVA într-o taxă pe valoarea totală, un impozit adăugat celorlalte impozite aplicabile tranzacției.
Cel mai rău în materie fiscală nu e regimul foarte ridicat și volumul taxelor. Cel mai rău este aplicarea retroactivă a acestora și luând contribuabilul prin surprindere. Într-adevăr, cine oprea fiscul român să aplice TVA pe acele tranzacții imobiliare încă din 2004, căci textele erau în cod, nefiind necesare norme metodologice sau ordine ale președinților ANAF? Nu trebuia decât să se aplice criteriile care fac aceste tranzacții imobiliare să devină operațiuni impozabile (caracter economic, continuitate, independență). Nu trebuia decât să se verifice încasările celor care vindeau și cumpărau, pentru a se putea observa trecerea pragului valoric după care se aplică tva. S-a preferat însa o tăcere complice, menită a spori încasările la buget din TVA aferent operațiunilor conexe celor imobiliare (spre exemplu, construcții și materiale de construcții) si, desigur, unele averi.
Pe scurt, sunt teme care sunt tratate în cartea care vi se propune. Sunt teme care interesează atât practicianul în domeniul fiscal, cât și practicianul în domeniul dreptului, mai ales că, în capitolul final, avem și o selecție de pricini interesante, de la instanțele noastre (inclusiv singura speță pe domeniul tva aplicat operațiunilor imobiliare, pe care a avut „șansa” să se pronunțe ICCJ, o speță din 2011), de la instanța europeană, precum și de la comisiile din cadrul fiscului privind interpretarea legislației fiscale.
Pe unul dintre coautori – respectiv dl. Dragoș Pătroi – îl cunosc personal și îl apreciez ca fiind un cunoscut specialist în fiscalitate, o prezență activă și constantă în paginile presei de specialitate (scriind frecvent, spre exemplu, în Revista Capital) dar și în revistele de specialitate juridică (respectiv Curierul fiscal, editat de CH Beck). Îl felicit pentru inițiativele sale, precum și pentru stilul adoptat, simplu și pe înțelesul cititorului, chiar nespecializat în fiscalitate.

Newsletter
Pentru a fi la curent cu promotiile noastre, abonati-va la newsletter.
Contul meu
E-mail:
Parola:
Am uitat parola
Reduceri de pana la 70%