Edituri
















Prof. univ. dr. Mihai Sandru, Sef departament Centrul de Studii de Drept European al Institutului de Cercetari Juridice al Academiei Romane

Despre lucrarea: Dicționar de Drepturile Omului

Ce mai este un dictionar juridic, astazi?


Aparitia „Dictionarului de drepturile omului ” la prestigioasa Editura C.H. Beck si lansata in cadrul unui eveniment al Ministerului Afacerilor Externe – „cartea lunii” – ne face sa ne intrebam cu privire la dictionarele juridice de astazi.

Nu cunoastem statistici, dar de la „aparitia dezvoltata” a internetului, dictionarele nu mai apar sub forma de volume, pe care cititorul sa le rasfoaisca, ci sub forma de cautari ale motoarelor de cautare. Desigur, viteza, comoditatea si uneori densitatea de raspunsuri ale „motorului” sunt si superioare rasfoirii unei carti. Dupa cum se stie de la o vreme, lumea partajeaza intelegerea realitatii intre ceea ce a vazut (pe internet, la televizor) si ce a citit in carti. Lumea cartilor este limitata fata de arsenalul vizual, prin aceea ca isi propune sa ofere o perspectiva, o viziune, pe cand lumea vizuala nu-si propune nimic in afara ratingului sau a numarului de afisari. Pe aceasta scena, distributia autorilor este invers proportionala – cartile isi asuma limitarea unui autor sau a catorva - pe cand internetul distribuie „paginile” in influente (indiferent de autor/ viziune). Mai mult, dictionarele pot fi usor copiate sau puse la dispozitia publicului si, in prezent, dictionare generale, care se plateau au ajuns sa fie consultate gratuit (o parte din dictionarele Cambridge, Larousse). Pentru lumea noastra, astfel de masuri sunt extraordinare, dar aceste dictionare trebuie platite, autorii lor avand o sarcina imposibila: de a le modifica la timp. Asadar, va fi o veme cand aceste dictionare vor fi devenit vechi sau cand incremenirii li se vor fi adaugat parerile unor forumuri deschise sub fiecare articol (de dictionar) pentru a fi imbunatatit de o maniera populara. Elitismul dictionarelor si reperul cuvantului ar putea fi inlocuite de aproximarea intelegerii unei pareri comune.

Dictionar de Drepturile Omului Dictionarele juridice sunt relativ putine in mediul romanesc. Poate ca si in alte parti ar fi la fel, dar ne gandim ca in Romania domeniul juridic a capatat o oarecare substanta doctrinara – chiar daca partial lipsita de farmecul traditiei tezelor – de tip baroc – de doctorat franceze sau de utilitatea lucrarilor practice si a fiselor schematice din mediul anglo-saxon. Asadar, premise ale analizarii limbajului juridic ar exista. Cum se face ca in unele domenii inca nu avem dictionare juridice? Pe de o parte, dictionarul este reprezentat de asumarea unui rol. Spre deosebire de un dictionar de biologie sau fizica, unde singura limitare este a numarului de cuvinte si a tipului de descriere, in domeniul juridic dictionarul nu poate fi un caiet de inventar al opiniilor autorilor si formelor de hotarari ale instantelor. Asadar, dictionarul juridic trebuie sa fie concis si ferm, cand realitatea juridica este diversa si stratificata. Pe de alta parte, dictionarul juridic trebuie sa fie asumat in forma sa finala – a definitiei pe care o prezinta – iar asumarea este strict legata de recunoasterea publica, stiintifica a termenului. Fara recunoastere, dictionarul este un obiect care poate fi utilizat in teze de licenta la capitolul concepte, dar nu este o carte care sa imprime o directie, un inteles.

Forma dictionarelor este si ea un aspect pe care trebuie sa-l luam in considerare. Spre deosebire de dictionarele on-line si de motoarele de cautare, dictionarele ocupa un spatiu, un topos. Ele ar trebui sa ocupe (in sens militar) in primul rand, spatiul intelectual: cum spuneam sa se impuna. Dar, in al doilea rand, trebuie sa fie cu mult mai elocvent („dictionarul elocvent” ar fi totusi, un oximoron, dar sa-l lasam si elocvent, macar pentru a aminti ca ar trebui sa aiba exemple de hotarari judecatoresti, exemple de ipoteze juridice), eficient decat ruda sa, internetul. Desigur, dictionarul poate transformat intr-un program (sau mai multe) configurate pentru toate mediile de citire posibile si atunci ar ramane sa ne gandim doar la nivelul securitatii/ pastrarii/ platii informatiei din dictionar. Dar cum gandurile de fata au fost provocate de aparitia unei carti, sa vedem care ar fi atuurile acesteia, pe o piata specializata, dar amorfa.

De la inceput trebuie spus ca dictionarul de fata este un compendiu, care depaseste limitele tehnice ale articolului de dictionar. Informatia este densa si ajutorul oferit de index este necesar. Desi indexul nu inlocuieste motorul de cautare din mediul on-line, fructificarea unei lecturi si „pierderea de timp” pentru a citi mai mult pentru a afla raspunsul la o intrebare, imbogateste cititorul cu intelegearea contextului termenului, conceptului cautat.

„Dictionarul de drepturile omului” este o lucrare stiintifica redactata de un colectiv de autori care profeseaza in domeniul drepturilor omului fie in cadrul instantelor nationale, fie in cadrul Ministerului de Externe. Desi, unii dintre autori au si o cariera universitara, preponderenta laturii practice a personalitatii lor se imprima si dictionarului. Volumul nu se adreseaza publicului larg pentru ca nu este un dictionar explicativ si cel mai probabil publicul nu ar avea resurse pentru a decodifica semnificatiile juridice ale explicatiilor. Chiar si asa, rasfoirea unui asemenea dictionar, dincolo de senzatia unui lucru inchegat, poate trasforma perceptia publicului ca dreptatea se afla „dincolo”. Intre perceptie si stiinta unui lucru bine facut se poate afla un dictionar.

Vom vedea cum se va impune un astfel de instrument de cercetare, intr-o lume a raspunsurilor, care va fi apetitul practicienilor si teoreticienilor pentru a citi si intelege un domeniu relativ nou in Romania.
 
Afaceri juridice europene, nr. 1/2014.
Revista Afaceri juridice europene este editată de Asociația română de drept și afaceri europene (ARDAE).
Newsletter
Pentru a fi la curent cu promotiile noastre, abonati-va la newsletter.
Contul meu
E-mail:
Parola:
Am uitat parola
Reduceri de pana la 70%