Edituri
















Prof. univ. dr. Valerian Cioclei

Despre lucrarea "Falsuri în înscrisuri"

Autor: Nicoleta-Aurelia Privantu


Falsurile în înscrisuri reprezintă un segment extrem de preocupant al fenomenului criminal. Gradul de pericol social intrinsec al acestor infracțiuni este dublat de pericolul rezultat din faptele penale, de regulă grave, pe care falsurile în înscrisuri le acompaniază (infracțiuni patrimoniale, economice, de serviciu etc.).

Interesul realizării unei cercetări științifice pe tema infracțiunilor de falsuri în înscrisuri poate fi, la o primă vedere, pus sub semnul îndoielii. Aceste infracțiuni sunt analizate pe larg în tratatele și cursurile de drept penal, iar cu privire la problemele teoretice și practice punctuale, pe care aceste infracțiuni le ridică, au fost publicate numeroase articole. O lucrare importantă scrisă pe această temă a fost teza de doctorat a profesorului Ion Neagu, Falsuri în înscrisuri, susținută la Facultatea de Drept a Universității din București în anul 1976.

Falsuri in inscrisuri În ultimii ani, însă, nu s-a mai publicat o lucrare monografică pe această temă, care să fi produs un impact științific important la nivel național. Lipsa unei astfel de lucrări este cu atât mai mult resimțită cu cât practica judiciară în materie nu a încetat să se dezvolte și să se diversifice, iar dispozițiile legale existente par a fi, în unele privințe, depășite de realitățile sociale.
Noul Cod penal și modificările pe care acesta le aduce în materia infracțiunilor de fals reprezintă un motiv în plus pentru realizarea unei cercetări actualizate în domeniu. În aceste condiții, abordarea temei referitoare la falsuri în înscrisuri într-o lucrare monografică prezintă un grad sporit de dificultate, dar și de noutate, ceea ce contribuie la creșterea interesului științific al acesteia.

În ceea ce privește contribuția originală a lucrării este de subliniat, în primul rând, spiritul critic manifestat cu privire la unele carențe legislative sau la aplicarea greșită, în practică, a unor dispoziții legale.

La acest capitol merită a fi semnalată, spre exemplu, critica formulată de autoare cu privire la actuala reglementare a falsului în înscrisuri sub semnătură privată care, la o strictă și corectă interpretare, nu permite sancționarea faptei comise în modalitatea proprie falsului intelectual, respectiv falsificarea înscrisului în momentul întocmirii acestuia, prin vreunul din modurile arătate în art. 289. Pornind de la această realitate legislativă, autoarea critică soluțiile, majoritare în practică, în care, printr-o interpretare extensivă, dincolo de litera legii, se reține infracțiunea prevăzută de art. 290 C.pen., deși fapta se realizează în condițiile elementului material specific falsului intelectual. Sunt citate și soluțiile minoritare, dar corecte, pronunțate cu privire la aceste ipoteze și se aduc argumente suplimentare în susținerea acestora. Până la intrarea în vigoare a Noului Cod penal, care rezolvă carența legislativă, se propune modificarea textului actual, pentru a evita soluțiile contradictorii din practică.

Originalitatea lucrării este dată, între altele, de abordarea unor probleme curente, întâlnite în practica organelor de urmărire penală, probleme ce privesc particularitățile cercetării concrete a infracțiunilor analizate. Faptul că autoarea posedă o bogată experiență practică în cercetarea infracțiunilor de fals este foarte bine pus în valoare printr-o diversitate cazuistică ce depășește posibilitățile de cercetare bazate exclusiv pe doctrină și practica publicată. În acest sens este de menționat faptul că se utilizează pe parcursul lucrării numeroase exemple din practica nepublicată, exemple ce își au originea, fie în cauze cu care autoarea s-a confruntat personal în activitatea profesională, fie într-o cercetare laborioasă ce a mers direct la surse, respectiv la dosarele unor cauze de interes.

Propunerile formulate de lege ferenda sunt și ele de natură a contribui la originalitatea lucrării. Din acest punct de vedere merită a fi semnalate următoarele propuneri: menționarea „alcătuirii actului în orice mod” printre modalitățile de falsificare ale falsului material în înscrisuri oficiale; sancționarea deținerii de materiale, instrumente sau echipamente tehnice destinate falsificării actelor de identitate; sancționarea procurării unui înscris falsificat; sancționarea persoanei care deține fraudulos unul sau mai multe documente false, care servesc la stabilirea identității sau calității; sancționarea abuzului de semnătură în alb; sancționarea folosirii unui act care atestă identitatea sau face dovada proprietății emis în mod legal, dar care nu mai este de actualitate (valabil); sancționarea modificărilor frauduloase ale aspectului fizic făcute în scopul împiedicării stabilirii identității.

În concluzie, pe lângă unele elemente teoretice extrem de interesante și pertinente ale analizei efectuate pe parcursul lucrării, propunerile de lege ferenda, chiar dacă față de unele dintre ele pot exista rezerve, reprezintă o valoroasă contribuție adusă în domeniul aplicativ al temei cercetate.

Sper că lucrarea Falsuri în înscrisuri să devină un instrument de lucru util pentru teoreticienii și practicienii dreptului penal.

Newsletter
Pentru a fi la curent cu promotiile noastre, abonati-va la newsletter.
Contul meu
E-mail:
Parola:
Am uitat parola
Publicitate Beckshop.ro
Reduceri de pana la 70%