Edituri
















Simina Tanasescu, prof. univ. dr.

Despre lucrarea "Răspunderea Parlamentului în Dreptul constituțional"
Autor: Ramona Delia Popescu


Despre o utopie posibilă sau răspunderea parlamentului în dreptul constituțional


Raspunderea ParlamentuluiO carte bună se prezintă singură; prefețele, dacă există, sunt citite, de regulă, la sfârșit și nu contribuie cu nimic la valoarea intrinsecă a lucrării prezentate.

Ideea răspunderii parlamentului pare abstractă, îndepărtată și, oricum, nu imediat folositoare în contextul răspândirii tot mai largi a democrației reprezentative ori participative. A afirma fie și numai posibilitatea ca o adunare legitimă - căci reprezentativă - și învestit ă cu exercițiul suveranității să fie ținută răspunzătoare pentru actele și faptele proprii riscă să treacă drept o extravaganță a spiritului, mai ales în contextul politic și juridic specific începutului de mileniu al treilea, când post-modernismul a reușit să acapareze chiar și  rigoarea raționamentului juridic ce face perfect posibilă o astfel de ipoteză nu doar în plan teoretic, ci mai ales practic. Prin urmare, a aborda o astfel de temă, lesne asimilabilă utopiei, presupune curaj și inventivitate, dublate de performanță și minuțiozitate și reclamă un spirit liber în planul imaginării ipotezelor de lucru, dar consecvent în stăpânirea instrumentarului  metodologic propriu analizei juridice. Supunând atenției rezultatele întreprinderilor sale, doamna Ramona Delia Popescu face nu numai dovada unor reale calități de cercetător, preocupat de a găsi soluții concrete la probleme aparent insolvabile, ci, în același timp, și a unui real spirit civic, propriu cetățanului angajat și responsabil.

Ipoteza de lucru de la care s-a pornit în prezenta lucrare are apanajul unei simplicități care nu trebuie să înșele, căci legitimitatea directă de care se bucură instituția parlamentară tinde să îi confere - mai ales în zilele noastre - o aură de detașare față de orice preocupări legate de modul în care își îndeplinește funcțiile în considerarea cărora se bucură de un mod atât de privilegiat de alcătuire. Funcția legislativă ori funcția de control a parlamentului sunt consecințe directe ale reprezentativității sale, iar din instrumentarul evaluării modului lor de îndeplinire nu poate lipsi răspunderea juridică. Privită prin această prismă, răspunderea parlamentului se înscrie în rândul  mijloacelor aflate la dispoziția corpului electoral pentru analiza eficienței și eficacității reprezentanților săi.

Interesul pentru instituția parlamentară provine din rolul ce îi este atribuit în plan teoretic și pe care ea trebuie să fie în măsură să îl asume integral și din punct de vedere practic. Acest rol depășește cu mult cadrele strâmte ale normativității pure și include finalități de natură politică, socială, etică ori morală, ce întregesc atât percepția generală a publicului asupra parlamentului, cât și capacitatea sa de acțiune. Răspunderea unei autorități care nu se poate limita doar la producția de norme juridice, ci trebuie să performeze ca un autentic reper  valoric în societate și element de contrapondere față de orice tentativă de a diminua drepturile fundamentale ale cetățenilor nu poate fi limitată la forme de manifestare exclusiv juridice, ci include – cu necesitate – și aspecte metajuridice. Lucrarea de față nu are pretenții de exhaustivitate; ea se menține în cadrele unei analize tehnice, dar nu are cum să ignore realitatea socială în toată profunzimea și complexitatea ei.

În plus, un merit incontestabil al abodării aleasă de autoare constă în faptul că nu neglijează posibilele implicații ale temei sale în planul dreptului european. Fără a cădea în patima urmării ultimelor mode în materie de instrumentar metodologic, autoarea nu a eliminat complet mijloacele proprii analizei contextuale și abordează cu mult curaj modul în care răspunderea parlamentului ar putea fi un subiect interesant inclusiv în context (i.e. în cadrul dreptului) european. Dacă la acestea se adaugă și faptul că nu ne aflăm în prezența unei cercetări aprofundate exclusiv în plan teoretic a unor instituții juridice abstracte, ci a unei evaluări corecte asupra impactului acesteia în planul al realității imediate, înțelegem mai bine de ce autoarea a ținut să finalizeze lucrarea cu sugestii de lege ferenda. Dacă mereu iminenta revizuire a Constituției României din ultimii ani riscă să nu urmeze întocmai propunerile autoarei, în ciuda pertinenței lor, apreciem că cel puțin sugestiile de îmbunătățire a nivelului infraconstituțional al legislației ar merita aprofundare inclusiv din partea decidenților politici, căci - în marea lor majoritate - tind să corijeze probleme legate de coerența normativă și de necesara conformitate a legilor cu legea fundamentală.

Știința dreptului fiind prin excelență de ordin social, orice text normativ nu poate fi pe deplin înțeles decât dacă se are în vedere dinamica sa și efectele pe care le determină în practică. În acest context, elementul timp devine important și aducerea la zi a oricărei cercetări în acest domeniu dobândește o importanță capitală. Fără îndoială că unele din exemplele concrete sau argumentele contextuale utilizate de autoarea prezentei cărți vor căpăta parfumul trecutului, însă tema și modalitatea de abordare, precum și unele soluții avansate riscă să rămână de interes și pentru viitor, căci utopiile sunt indemodabile.

Newsletter
Pentru a fi la curent cu promotiile noastre, abonati-va la newsletter.
Contul meu
E-mail:
Parola:
Am uitat parola
Publicitate Beckshop.ro
Reduceri de pana la 70%