Edituri
















Valerian Cioclei, prof. univ. dr.

Despre lucrarea "Infracțiunile de evaziune fiscală"
Autor: Bogdan Virjan

 


Infractiuni in domeniul informaticFenomenul evaziunii fiscale este unul complex care afectează capacitatea statului de a se finanța și, pe cale de consecință, poate produce importante perturbări de ordin macro economic. În aceste condiții, interesul cu privire la fenomen este partajat între experții în științele economice și cei în științe juridice.

Din punct de vedere juridic evaziunea fiscală interesează, pe de o parte, dreptul financiar și dreptul fiscal iar, pe de altă parte, dreptul penal, câtă vreme, evaziunea fiscală reprezintă o conduită incriminată.

Lucrarea Infracțiunile de evaziune fiscală realizată de Bogdan Vîrjan abordează tema din perspectiva dreptului penal, fără a ignora însă perspectiva finanțistă și chiar pe cea economică, deoarece complexitatea subiectului necesită o abordare interdisciplinară, cel puțin din punct de vedere conceptual.

Interesul realizării unei cercetări științifice pe tema evaziunii fiscale este legat de mai multe aspecte. Așa cum am menționat anterior este vorba de un subiect complex și multidisciplinar. Cel mai frecvent el a fost însă analizat din perspective pur economice, astfel încât cele mai multe lucrări pe tema evaziunii fiscale se regăsesc în doctrina economică, atât la autori români, cât și la autori străini. Din punct de vedere juridic, în doctrina română cel puțin, tema a fost mai frecvent abordată din perspectiva dreptului financiar și fiscal. În aceste condiții, o cercetare monografică din perspectiva dreptului penal nu poate fi lipsită de interes.

Interesul unei cercetări pe tema infracțiunilor de evaziune fiscală mai poate fi justificat și prin aceea că, în această materie, frecventele modificări de ordin legislativ, precum și practica judiciară aflată într-o continuă diversificare impun o analiză mereu actualizată.

Contribuția originală pe care lucrarea o aduce  în cercetarea temei privește mai multe aspecte. Este de subliniat, în acest sens, în primul rând, spiritul critic manifestat, atât cu privire la unele opinii doctrinare, cât și  cu privire la unele carențe legislative sau la aplicarea greșită, în practică, a unor dispoziții legale.

Astfel, se subliniază că susținerea în doctrină a existenței unei evaziuni fiscale legale (sau licite) este fără suport logic din moment ce a sustrage înseamnă „a-și însuși un lucru ce aparține altei persoane”, iar evaziune înseamnă „sustragere de la obligațiile fiscale”. În același sens se arată că în condițiile în care valorificarea portițelor legislației fiscale nu contravine dispozițiilor acesteia, înseamnă că o astfel de acțiune este permisă de legiuitor, deci, în aceste situații nu se justifică folosirea noțiunii de evaziune fiscală.

Este criticat modul în care legiuitorul a optat pentru structura incriminării în sensul că, în cuprinsul legii, sunt prevăzute, mai întâi, infracțiunile conexe infracțiunilor de evaziune fiscală și, abia după aceea, infracțiunile de evaziune fiscală propriu-zise. Este remarcat și un dezechilibru între cele două categorii: în timp ce infracțiunilor de evaziune fiscală le este rezervat un singur articol, respectiv art. 9, pentru infracțiunile conexe sunt alocate șase articole (art. 3-8) din cele 16 articole, câte are legea în total.

 Se apreciază că legiuitorul ar fi trebuit ca, dincolo de simpla incriminare, să insiste și pe stabilirea unor măsuri adecvate de prevenire a unor fapte de evaziune fiscală. În același timp se consideră că ar fi  fost indicat ca și măsurile de combatere a unor fapte de evaziune fiscală care prezintă un pericol mai scăzut decât infracțiunile să-și găsească reglementarea în cadrul aceluiași act normativ, altfel spus, contravențiile în domeniu ar fi trebuit să coexiste cu infracțiunile, în același act normativ.

Lucrarea pune sub semnul întrebării relațiile existente între infracțiunea de împiedicare a efectuării verificărilor financiare, fiscale sau vamale și unele dispoziții ale Codului de procedură fiscală. Astfel, se consideră regretabil faptul că textul din art. 57 Cod de procedură fiscală  face referire doar la dreptul persoanelor fizice de a refuza intrarea în domiciliu sau reședință. Rezultă, per a contrario, că persoanele juridice nu au dreptul de a refuza intrarea organelor de control în sediul lor sau la punctul de lucru, organele de control neavând astfel nevoie să solicite autorizarea instanței de judecată pentru a pătrunde în aceste spații. Mai mult decât atât, din textele de lege rezultă că nici persoanele fizice nu au dreptul să refuze intrarea organelor de control în spații care nu pot fi considerare „domiciliu” sau „reședință”. Autorul consideră că se impune modificarea art. 57 din Codul de procedură fiscală în sensul includerii și a sediului persoanei juridice, precum și a locului unde o persoană își desfășoară activitatea profesională, în categoria locurilor unde organele fiscale au nevoie de autorizarea prealabilă a instanței de judecată pentru a pătrunde, în cazul în care se lovesc de un refuz din partea contribuabilului.

Este criticată, de asemenea, denumirea de „Cauze de nepedepsire și cauze de reducere a pedepselor” folosită de legiuitor în cazul Capitolului III din Legea nr. 241/2005. Autorul precizează că legiuitorul ar fi putut să folosească această denumire doar pentru art. 10 din lege, dar în niciun caz pentru art. 11 și 12, care nu au nicio legătură cu vreo cauză de nepedepsire sau de reducere a pedepsei. Astfel, art. 11 prevede obligativitatea luării măsurilor asigurătorii în cadrul procesului penal care are ca obiect una din infracțiunile prevăzute de Legea nr. 241/2005, iar art. 12 reglementează un caz de incapacitate de a exercita profesia de comerciant, sau de a ocupa o funcție în cadrul unei societăți comerciale, în cazul persoanelor care au fost condamnate pentru infracțiunile prevăzute de Legea nr. 241/2005.

Toate observațiile critice sunt valorificate într-un set consistent de propuneri pe care autorul le prezintă în mod sintetic în finalul lucrării. Pe lângă unele elemente teoretice extrem de interesante și pertinente ale analizei, aceste propuneri reprezintă o valoroasă contribuție pe care lucrarea o aduce în domeniul aplicativ al temei cercetate.

Clarificările de ordin conceptual, pe de o parte, observațiile critice pertinente și propunerile de lege ferenda, formulate în plan practic, pe de altă parte, reprezintă cu certitudine o contribuție valoroasă, atât din punct de vedere teoretic, cât și din punct de vedere aplicativ, la dezvoltarea temei cercetate. De aceea sunt convins că lucrarea domnului Bogdan Vîrjan, Infracțiunile de evaziune fiscală, va deveni un element de referință în materie.

Newsletter
Pentru a fi la curent cu promotiile noastre, abonati-va la newsletter.
Contul meu
E-mail:
Parola:
Am uitat parola
Publicitate Beckshop.ro
Reduceri de pana la 70%