Analele Universitatii din Bucuresti - Seria Drept, 2015

Începând cu anul 2014, revista Analele Universității din București, seria Drept, va fi publicată într-un singur număr pe an. În cele peste 250 de pagini ale revistei se regăsesc rubrici tradiționale (Profesori invitați, Doctrină, Tineri cercetători, Jurisprudență și Varia), precum și noi rubrici, de exemplu Concursuri, Conferințe.

La rubrica Profesori invitați articolul profesorului Raúl SÁNCHEZ GÓMEZ își propune să facă o analiză a reglementării interceptării comunicațiilor, care prezintă lacune în sistemul juridic spaniol. Articularea cunoscutului standard de legitimitate constituțională a măsurilor de limitare a drepturilor fundamentale a umplut golurile legii procesual penale e în unele privințe, iar interceptarea comunicărilor cu avocatul apărării poate fi privită din perspective diferite, în funcție de stadiul în care se găsește subiectul pasiv al procesului penal, precum și de infracțiunile investigate. Autoritatea judiciară nu poate emite mandat pentru a limita comunicarea cu avocatul apărării, cu excepția cazului în care acesta ar fi implicat în comiterea faptelor investigate, inclusiv investigarea infracțiunilor de terorism. Anne PONSEILLE prezintă un studiu legat de individualizarea pedepselor in dreptul penal francez.

La rubrica de Doctrină articolul domnului prof. univ. Corneliu-Liviu POPESCU prezintă câteva considerații asupra Hotărârii Curții Europene a Drepturilor omului în Cauza Oliari și alții c. Italia, referitoare la obligația pozitivă a statelor de a legifera parteneriatele civile între persoanele de același sex. Doamna prof. univ. dr. Verginia VEDINAȘ realizează un studiu care își propune să analizeze controlul exercitat asupra colectivităților locale. Succesiunea părților studiului este de natură să facă să se înțeleagă mai întâi, organizarea și funcționarea administrației publice în unitățile administrativ-teritoriale în România și principiile care o guvernează. În cea de-a doua parte este analizat statutul constituțional și legal al Curții de Conturi în sistemul de drept românesc, pornind de la art. 140 din Constituție, în virtutea căruia Curtea de Conturi exercită controlul asupra formării, administrării și utilizării resurselor financiare ale statului și sectorului public. Plecând de la general la particular, în ultima parte sunt analizate aspectele particulare pe care controlul Curții de Conturi le pune asupra activității autorităților locale în România. Sunt examinate, într-o succesiune naturală, activitățile de control/audit asupra unităților administrativ teritoriale. Doamna Adriana ALMĂȘAN și Ștefan BOGREA propun un studiu despre Armonizarea dreptului român cu dreptul european al concurenței. Dreptul concurenței a fost dintotdeauna un domeniu cu mare reprezentativitate pentru Uniunea Europeană. Multe dintre obiectivele principale ale Uniunii sunt adresate în cuprinsul articolelor 101 și 102 ale TFUE, iar orice țară care este parte la Uniune trebuie să respecte izvoarele primare și secundare din acest domeniu. Mai mult, din moment ce aceste surse sunt izvoare de drept intern, nu se poate aplica în mod corect dreptul intern al concurenței fără a cunoaște în detaliu dreptul european. Trei sunt palierele importante ale reglementării europene în acest domeniu : dreptul antitrust, abuzul de poziție dominantă și domeniul concentrărilor economice. Toate aceste domenii au fost preluate mai mult sau mai puțin eficient în dreptul intern, însă procesul armonizării a fost lung și dificil câtă vreme schimbările din legislația europeană nu pot fi transpuse imediat în dreptul intern. Doamna Lavinia Valeria LEFTERACHE prezintă într-un studiu detaliat elementele probatoriului în procesul penal. Instanțele trebuie să se asigure că orice decizie se întemeiază pe o bază factuală suficient de solidă, decurgând din probe cu un caracter concret, administrate în conformitate cu legea, de natură să fundamenteze motivele invocate. Controlul jurisdicțional asupra acuzațiilor formulate nu se limitează la aprecierea verosimilității abstracte a motivelor invocate, ci trebuie să privească, în concret, dacă respectivele motive, sau cel puțin unul dintre ele, considerat suficient în sine pentru susținerea deciziei în cauză, sunt întemeiate. Controlul jurisdicțional presupune ca o instanță să verifice dacă motivele invocate în sprijinul soluției solicitate sunt suficient de precise și de concrete, precum și, dacă materialitatea faptelor care corespunde solicitării a fost dovedită în raport de probatoriul administrat de acuzare. Domnul Radu-Romeo POPESCU analizează substituțiile fideicomisare în noul Cod civil. În sistemul Codului civil de la 1864, substituțiile fideicomisare au fost prohibite de lege în principal pentru că aduceau o gravă atingere principiului liberei circulații a bunurilor, caracterului esențialmente personal al testamentului și afectau în mod esențial creditul. Legiuitorul noului Cod civil a considerat că cel mai important lucru este protejarea familiei dispunătorului și a căutat o formulă adecvată pentru a se depăși inconvenientele care au determinat în trecut prohibiția substituțiilor fideicomisare. Soluția la care a ajuns legiuitorul român reprezintă un compromis între reglementările tradiționale din materia substituțiilor fideicomisare și nevoia de a nu afecta alte valori ale societății actuale, cum ar fi protejarea rezervei moștenitorilor rezervatari, asigurarea liberei circulații a bunurilor, respectarea caracterului strict personal al testamentului. Doamna Simona GHERGHINA prezintă un studio aprofundat referitor la noțiunea de “investiții publice”. Deși utilizat pe scară largă atât de juriști cât și de economiști, conceptul de „investiții publice” nu are o definiție juridică cu aplicare general. Reglementările relative puține care sunt aplicabile se referă în special la investițiile publice finanțate din bugetele publice și sunt incluse în diferite acte normative, ceea ce face dificilă reunirea lor într-un regim juridic coherent. O definiție a investițiilor publice din perspectivă juridică ar trebui să utilizeze criteriul unic al proprietarului final al bunului rezultat din investiții, indiferent de finanțarea acestora din fonduri publice sau private. În consecință, investițiile publice ar include toate acțiunile întreprinse de stat sau de autoritățile locale sau de întreprinderi publice care acționează în numele acestora în legătură cu construirea sau reabilitarea de bunuri destinate utilizării în interesul public și care vor intra în proprietatea acestora în temeiul legii sau al contractului încheiat în acest scop. Această definiție poate sta la baza dezvoltării unui regim juridic comprehensiv al investițiilor publice. Domnul Bogdan DIMA prezintă un demers academic de istorie constituțională recentă, al cărui obiect îl constituie identificarea principalelor motive care au condus, imediat după căderea regimurilor comuniste, la alegerea unui anumit tip de sistem de guvernare în statele fost comuniste din Centrul și Sud-Estul Europei, în prezent membre ale Uniunii Europene și NATO (Bulgaria, Cehia, Croația, Polonia, România, Slovacia, Slovenia și Ungaria). În prima parte sunt inventariate principalele teorii explicative cu privire la factorii politici care au determinat adoptarea rapidă a unor noi aranjamente constituționale în statele fost comuniste. Au fost avute în vedere, în principal, raporturile de putere dintre opoziție și putere la începutul anilor 1990, precum și activismul parlamentelor, respectiv al președinților în procesul de adoptare a noilor reguli constituționale pentru noile regimuri democratice. În a doua și a treia parte au fost prezentate principalele motive care au condus, pentru majoritatea statelor din această regiune a Europei, la alegerea semiprezidențialismului și, pentru alte state, la alegerea parlamentarismului ca sistem de guvernare. Ultima parte a articolului este dedicată concluziilor rezultate din cercetare, cu accent pe elementele comune în procesul de constituționalizare a vieții politice și instituționale în statele fost comuniste din Centrul și Sud-Estul Europei. Domnul Ion GÂLEA prezintă un studiu referitor la provocările pentru noțiunea de ”tratat”. Diferența dintre tratate și actele neobligatorii din punct de vedere juridic în practica României. Practica internațională recentă a relevat o tendință de abandonare a instrumentelor formale, tratatele și o translatare către instrumente informale, neobligatorii din punct de vedere juridic. Practica României a urmat această tendință. Prezentul articol încearcă să examineze provocările juridice generate de utilizarea tot mai frecventă a actelor neobligatorii din punct de vedere juridic, precum și potențialul efect al acestor instrumente. Acest efect este studiat pe baza jurisprudenței internaționale relevante, precum și a opiniilor exprimate în doctrină. În același timp, studierea practicii României reprezintă o oportunitate pentru formularea unor linii directoare care, în practică, pot servi pentru formularea unei abordări coerente, pentru viitor. Domnul Manole Ciprian POPA își propune să analizeze modalitățile legale de reprezentare a acționarilor în cadrul societăților ale căror acțiuni sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată, acordând în mod deosebit atenție noilor dispoziții legale care reglementează reprezentarea acționarilor în baza unei împuterniciri generale.

În cadrul rubricii Jurisprudență doamna Andra-Roxana TRANDAFIR realizează un comentariu al unei încheieri din 26 martie 2012 pronunțată în dosarul nr. 8240/3/2012, de Tribunalul București, Secția I penală, definitivă.

Rubrica Tineri cercetători prezintă studii amănunțite și documentate ale unor tineri cercetători, doctoranzi sau studenți ai universității: Ioan-Paul CHIȘ, Cătălin-Nicolae CONSTANTINESCU, Cătălin ONCESCU.

Rubrica Varia prezintă începând cu acest număr evenimentele juridice și culturale în care a fost implicată Facultatea de Drept a Universității pe parcursul anului 2015, grupându-le în: conferințe, concursuri, și alte manifestări studențești.