“Jurisconsulţii romani au fost aceia care au pus bazele Ştiinţei Dreptului; ei au avut un spirit practic şi în acelaşi timp o agerime pentru construcţiile teoretice ale Dreptului, rămase neîntrecute.

De la dânşii avem vocabularul juridic şi lor le datorăm categoriile, clasificările şi noţiunile Dreptului. Dacă astăzi jurisconsulţii din întreaga lume mânuiesc aceleaşi concepte şi, ca să zicem aşa, vorbesc aceeaşi limbă, aceasta este opera jurisconsulţilor Romei. Dar aceşti jurisconsulţi nu erau numai nişte mari constructori, ci şi nişte iscusiţi cazuişti care ştiau să găsească pentru fiecare speţă, pentru fiecare caz în parte, soluţia cea mai potrivită şi mai echitabilă. Trecând prin şcoala lor, chiar dacă ar fi ca mai târziu să se uite tot, exerciţiul făcut întăreşte pentru totdeauna spiritul.”

(Matei NICOLAU, 1930)