Acest indemn al lumii juridice romanesti ne-a hotarat sa ne incordam puterile pentru desavarsirea celui de al doilea volum, privind societatile comerciale, ce prezentam astazi.
Nici un alt sector al dreptului comercial nu a fost supus, cu mai multa putere, presiunii evolutiei economice si sociale ca societatile comerciale si indeosebi societatile pe actiuni.
Imbratisand sectorul cel mai important al productiei si interpunerii in schimbul bunurilor, societatile pe actiuni au reprezentat cel mai desavarsit instrument de actiune al marilor intreprinderi industriale si comerciale, avand proportii si durata ce depaseste sfera si fragila existenta umana. Din aceasta pricina ele au fost oglinda in care s-au rasfrant framantarile economice si sociale, ale veacului din urma.
Asa se explica de ce regimul lor juridic a fost neincetat mentinut pe santier, atat la noi cat si in celelalte legislatii europene.
Cu toata diversitatea apartenentei sale nationale, aceasta legislatie, in stare de perpetua mobilitate, este stapanita de un suflu comun de socializare a dreptului. Ca si in contractele de adeziune, reglementate in cursul acestui veac, transport, asigurari etc., s-a cautat si in domeniul societatilor pe actiuni sa se realizeze un echilibru, sa se armonizeze pozitiile juridice ale organelor sociale cu acele ale actionarilor si raporturile dintre acestia din urma. Ocrotirea actionarilor si in consecinta democratizarea capitalului, prin atragerea micilor economii in circuitul productiei, fara a-i paraliza miscarile si eficienta, a reprezentat astfel tema constanta.
Legislatia romana n-a ramas straina de aceste preocupari. Necesitati economice proprii, de a intari organismul societatilor pe actiuni, sfasiat de lupta dintre interesele contradictorii ale marilor si micilor actionari, de o parte, ale actionarilor si organelor sociale, de alta, - care au avut rasunet si in presa cotidiana, - si fara indoiala, influenta ideilor de primenire, din legislatia europeana amintita, au determinat legiuitorul roman sa elaboreze noul cod comercial din 10 noiembrie 1938, modificat la 23 august 1940, care se aseaza pe pozitii stiintifice avansate, si totodata cumpanite si drepte.
Intarzierea punerii sale in vigoare a determinat legiuitorul roman sa desprinda din trupul sau, fie capitole organice, cum este cel privitor la adunarile generale ale societatilor pe actiuni, fie numai dispozitii razlete, ca acelea ce s-au inchegat in legea din 19 octombrie 1940, privitoare la administratori cenzori, lege modificata de mai multe ori, pentru a se ajunge la forma din 6 februarie 1945.
Alte legi importante, ca aceea din 21 februarie 1941, privind constituirea societatilor comerciale, 25 martie 1941, privind transformarea actiunilor la purtator in actiuni nominative, 3 septembrie 1943, referitoare la cenzori, 31 martie 1947, privind dreptul de vot al actionarilor etc., intregesc reforma.
Aceste schimbari legislative, ca si progresele stiintifice, realizate in doctrina si jurisprudenta, reclamau elaborarea lucrarii de fata.
Ca si in primul volum, ne-am calauzit, deopotriva, de preocuparea de a servi stiinta, invatatura dreptului si pe interpretii de fiecare zi ai legii. Lucrarea nazuieste, de aceea, sa insemne, in acelasi timp, cristalizarea unui moment in lupa ideilor, o carte de invatatura clara si simpla si un instrument practic de lucru.
Riguroasa evidentiere a principiilor dominante, a economiei intime a regimului nostru legal, desprinderea marilor drumuri calauzitoare in tufisurile amanuntelor si controverselor, vor servi, nadajduim, tuturor categoriilor de cititori.
Am folosit, in acest scop, doctrina si jurisprudenta romana si straina, mai ales aceea a ultimilor douazeci de ani, cu aceeasi neclintita vointa, de a scoate la lumina, din unghere uitate, contributia stiintifica romaneasca, pe nedrept lasata in umbra.AUTORUL