Fiind membră a Uniunii Europene, România are obligaţia de a acţiona în sensul conţinutului, principiilor şi obiectivelor politice ale Tratatelor şi de a însuşi legislaţia adoptată în aplicarea acestora şi a deciziilor Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. În reglementarea taxelor de înmatriculare ale autovehiculelor, România nu a respectat aceste obligaţii, încălcând dispoziţiile art. 110  TFUE, fostul art. 90 TCE. De asemenea, reglementările naţionale menţionate nesocotesc deciziile Curţii de Justiţie a Uniunii Europene date în această materie. Ca o consecinţă a efectului direct al dreptului Uniunii Europene, fiecare cetăţean român poate cere oricărei autorităţi din România soluţionarea raporturilor sale în lumina acestui drept suprastatal. Este de datoria cunoscătorilor să informeze cetăţenii asupra aspectelor menţionate.

Ghidul prezintă, într-o parte introductivă, scopul reglementării impozitelor şi taxelor, în cadrul acestora al taxelor vamale de import şi contextul în care România a fost nevoită să renunţe la cele din urmă, pierzând o sursă importantă de venituri bugetare. Căutând un venit care să acopere golul creat în veniturile bugetare de abrogarea taxelor vamale, a instituit, în mod nefericit, taxa de înmatriculare a autovehiculelor, apoi taxa pe poluare, ambele cu caracter discriminatoriu. Caracteristicile fiecărei reglementări sunt analizate detaliat. Taxele fiind contestate în instanţă, sunt prezentate şi hotărârile judecătoreşti mai semnificative şi consecinţele lor. Autorii supun atenţiei cititorilor şi cele două hotărâri preliminare ale Curţii de Justiţie a Uniunii Europene care concluzionează că „…interdicția prevăzută la art. 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre…”