Capital social, capital politic – sunt constantele unei politici definite drept confruntare permanentă, care se învârt în jurul unei zeiţe noi. Ea comandă locul tuturor – valori politice şi oameni politici în panteonul democraţiei. Ea stabileşte cine, ce, cum şi cât primeşte din bunurile comune şi cum se ajunge la resursele de supravieţuire ale unei societăţi. Ea poate da tonul politicii – o notă de trompetă războinică sau o strângere de mână ca o cale de cooperare. Este zeiţa spectacolului şi a punerii în scenă a Puterii. Ea distribuie roluri pentru politicieni într-o campanie electorală – cine este Eroul salvator, cine este Liderul şarmant, cine este Omul obişnuit şi cine este Părintele naţiunii. Ea jonglează cu regulile confruntărilor politice. Este atotputernică pe scena politică românească. E prezentă în tot şi în toate. Este de neocolit în confruntările televizate. Este zeiţa emoţiilor colective. Ea comandă credinţele şi imaginile, miturile şi contextele sociale, stabileşte identităţile politicienilor. Construieşte sentimente de securitate socială, dar şi frici colective. Este vicleană, trădătoare, înşelătoare, ascunsă şi de tot urâtă, atunci când este descoperită. Aţi ghicit: e Manipularea. Analizând literatura de specialitate şi comportamentul Puterii în diferite contexte politice, cu accent pe comportamentul politicienilor români din ultimii ani, autorul cărţii de faţă a identificat 33 de tehnici de manipulare politică românească.