Bianca Selejan-Guțan despre judecătorii Curții ConstituționaleÎn contextul creșterii rolului Curții Constituționale în viața publică din România, credeți că ar trebui repusă în discuție procedura de numire a judecătorilor la Curte? Ce ar putea fi schimbat în această procedură de numire? Cum ar putea fi probate, de o manieră rezonabilă, calitățile personale ale judecătorilor?

Existența unei Curți constituționale cu adevărat independente de factorul politic este o necesitate într-un stat de drept. De aceea, modul de numire a judecătorilor constituționali este esențial pentru asigurarea acestei independențe.

Implicarea autorităților politice în numirea judecătorilor constituționali este considerată, în modelul kelsenian de control de constituționalitate, un instrument de creștere a legitimității instituționale a curților constituționale și de eliminare a așa-numitei „obiecții anti-majoritare”. Cu toate acestea, ca revers al medaliei, o astfel de implicare poate deveni, în anumite contexte, responsabilă pentru o ulterioară angajare politică a Curții, în pofida obligației de independență și imparțialitate. De aceea, instituirea unei proceduri de numire a judecătorilor care să concilieze ambele cerințe – legitimitate și imparțialitate obiectivă și subiectivă – este o sarcină dificilă, dar esențială pentru orice legiuitor constituent, originar sau derivat. Nu găsim, de altfel, două procedee identice de numire a judecătorilor curților constituționale contemporane (europene).

Judecătorii Curții Constituționale a României sunt numiți de autorități politice alese: cele două camere ale Parlamentului și Președintele României. Criteriile de selecție sunt cele prevăzute de Constituție: juriști cu o înaltă competență profesională și o vechime de cel puțin 18 ani. Nici Constituția și nici legea de organizare și funcționare a Curții nu precizează înțelesul expresiei „înaltă competență profesională”, iar procedura propriu-zisă de selecție este atât de lipsită de transparență, încât, practic, criteriul nici nu mai are vreo relevanță. Din totalul judecătorilor numiți de-a lungul timpului, un procent foarte mic au fost judecători / magistrați de carieră, o parte au avut legătură cu mediul academic, dar majoritatea au provenit din mediul politic (foști parlamentari, miniștri, secretari de stat etc.).

De aceea, este evident că ar fi necesare unele modificări în procedura de numire, mai ales într-o democrație care încă nu și-a consolidat mecanisme de auto-apărare împotriva arbitrariului politic și derapajelor iliberale, cum este cea românească. O idee ar fi includerea, între autoritățile de numire, a ÎCCJ; o alta ar putea fi includerea unei cote de judecători sau de universitari independenți din punct de vedere politic (cum se întâmplă în Austria, Croația, Germania, Italia, Malta, Portugalia); o alta, mai radicală, ar fi includerea unei interdicții exprese pentru foști politicieni ca, într-o anumită perioadă de la încetarea acestei calități, să devină judecători constituționali. Includerea puterii judiciare între autoritățile de numire sau de selecție poate fi considerată ca o garanție a alegerii unor persoane independente. Aceasta e o cerință și în Italia, Germania, Bulgaria, Spania. Acest așa-numit „model mixt”, care include toate cele trei ramuri ale puterii statului în procedura de numire, a fost recomandat și de Comisia de la Veneția ca o „experiență mulțumitoare” [Venice Commission, Vademecum on Constitutional Justice, CDL‐JU (2007)012, section 4.3. De asemenea, a se vedea Venice Commission, The Composition of Constitutional Courts, CDL‐STD (1997)020].

În doctrina românească, s-a propus consolidarea procedurii de selecție prin includerea, pentru a verifica îndeplinirea criteriului „înaltei competențe profesionale”, a unui aviz consultativ al unei comisii speciale formate din foști judecători și profesori de drept de prestigiu (Ștefan Deaconu, Necesitatea reformării Curții Constituționale a României prin revizuirea Constituției – o viziune izvorâtă din practica Curții Constituționale în cei 20 de ani de existență, în Revista de Drept Public nr. 1/2013, p. 114).

Nu există o procedură „perfectă” de numire a judecătorilor constituționali, deoarece obiecția anti-majoritară a transformat aceste proceduri în compromisuri între autoritățile politice.

* Acesta constituie un fragment din lucrarea Vă place dreptul? Volum în onoarea profesorului Valentin Constantin (coordonatori Raluca Bercea, Lucian Bojin, Diana Botău)