Cristian Clipa despre autori și cărți fundamentaleCare sunt personalitățile și operele care v-au influențat în cariera juridică? Care ar fi cele trei cărți pe care le-ați recomanda unui tânăr interesat de drept?

Prima întrebare mă pune într-o foarte mare încurcătură. Firește că profesorul clujean Tudor Drăganu, cel care mi-a coordonat teza de doctorat, susținută la Universitatea „Babeș-Bolyai”, în anul 2004, m-a marcat la nivel personal și mi-a influențat în mod direct modul de a gândi și de a mă exprima în termenii dreptului. M-a impresionat longevitatea acestui mare profesor, adaptabilitatea sa (la vreo patru regimuri politice), răbdarea sa (și cu mine nu i-a fost neapărat ușor, fiind foarte departe de doctorandul ideal) și, nu în ultimul rând, logica sa implacabilă. Bazele dreptului administrativ le-am pătruns, însă, ajutat fiind de profesorul timișorean Anton Trăilescu, cel care, la rândul său, mi-a marcat existența profesională. După dobândirea titlului de doctor în științe juridice, am intrat într-o zodie a confuziei; câțiva ani, am fost pur și simplu bulversat și nu prea știam ce ar trebui să fac în continuare. Cam din 2008, în contextul unor schimbări în organizarea facultății de drept în care funcționez de circa 20 de ani, m-am trezit lucrând la o monografie având ca obiect o teorie a funcției publice. Deși astăzi subiectul îmi pare infinit mai puțin spectaculos decât mi se părea atunci, efortul de a construi respectiva monografie m-a obligat la lecturi cu adevărat remarcabile. I-am descoperit atunci pe clasicii dreptului administrativ francez (Gaston Jèze, Léon Duguit, Maurice Hauriou, Henry Berthélemy și pe mulți alții), dar și pe cei germani (de pildă, pe Otto Mayer, Ernst Forsthoff și Friz Fleiner) și am început să mă gândesc la faptul că dreptului administrativ îi sunt recognoscibile niște fundamente ideologice (că tot am vorbit mai sus de ideologizarea dreptului). Din acel moment, am devenit un exaltat cititor al mai multor autori europeni de drept public (îndeosebi, de drept administrativ), între care mi se pare potrivit să-i amintesc aici pe italianul Sabino Cassese, pe germanii Michael Stolleis și Eberhard Schmidt-Assmann (pe care i-am citit în franceză, pe cel dintâi și în spaniolă, pe cel din urmă), pe francezul Jacques Chevallier și pe spaniolul Enrique Linde Paniagua. Mai toți aceștia mi-au furnizat fie o imagine sistemică a dreptului administrativ, fie o analiză interdisciplinară a marilor instituții ale acestei discipline juridice, fie o istorie a doctrinei de drept administrativ. Pentru mine, efectul a fost „devastator”. Am devenit din ce în ce mai puțin pozitivist (lucru reproșat de unii dintre colegii mei) și am alunecat spre abordări din ce în ce mai culturaliste, atitudine de care „se fac vinovate” și colegele mele din Departamentul de drept public al Universității de Vest din Timișoara, Raluca Bercea și Alexandra Mercescu.

La cea de-a doua întrebare răspunsul este dificil de dat, pentru cel puțin trei motive: a) sunt jurist publicist (ceea ce, pentru un civilist, are semnificația unei jumătăți de jurist), cu toate limitele care decurg din această calitate; b) sunt tentat să recomand studenților mei cărțile citite în ultimii 5-6 ani, „uitând” oarecum de cărțile citite cu mai mult timp în urmă; c) am fost marcat, după cum am arătat și mai sus, de câteva cărți care nu s-au tradus în limba română și nu au apărut în România. Presupunând, însă, că un tânăr interesat să studieze dreptul la modul serios m-ar întreba pe mine ce anume ar trebui să citească, înainte de a porni pe acest drum și stăpânindu-mi atracția pe care o resimt pentru literatura de stânga, cel mai probabil, i-aș recomanda următoarele trei cărți: Despre democrație în America, aparținându-i lui Alexis de Tocqueville, Constituția libertății, a lui Friedrich A. Hayek și Antologia gândirii juridice, scrisă de Philippe Malaurie. După părerea mea, cea din urmă carte i-ar deschide apetitul pentru lecturi viitoare; secunda este un foarte suculent mod de a prezenta o teorie liberală (aproape libertariană) a statului de drept; în sfârșit, prima dintre cele trei cărți este seducătoare prin analizele pe care le face și prin premonițiile pe care le conține.

* Acesta constituie un fragment din lucrarea Vă place dreptul? Volum în onoarea profesorului Valentin Constantin (coordonatori Raluca Bercea, Lucian Bojin, Diana Botău)