Curierul Judiciar nr. 2/2021

Coordonator Lect. univ. dr. Teodor Manea

Facultatea de Drept, Universitatea „Titu Maiorescu” din Bucureşti

Procuror, Direcţia Naţională Anticorupţie

O analiză juridică a sistemului de vot – între vis și realitate 

Să realizezi un număr de revistă despre procedurile de vot este imposibil... imposibil... a fost primul meu gând când am primit telefonul cu propunerea din partea redacției Curierului Judiciar.

Ideea era să pun cap la cap câteva articole, doar câteva articole, prin fereastra cărora să atingem aspectele importante privind sistemul electoral. Era copleșitor, inimaginabil... sistemul electoral este ceva atât de vast, se pot scrie și se scriu teze întregi de doctorat pe porțiuni relativ mici, iar eu ar trebui să știu destul de bine, dat fiind că însăși teza mea a fost despre infracțiunile electorale.

Pe de altă parte, nu-mi dădea pace ideea că trebuie, că este necesar, că sufragiile merită atenție, că votul în esența sa este vital pentru democrație... și că încercările prin care trecem, cu fiecare „an electoral” ce vine și pleacă, sunt mereu noi, mereu actuale.

Efect al deformației profesionale, am luat un pix și o hârtie și m-am apucat să creionez un plan generic cu ce ar trebui să conțină o astfel de lucrare. Nici măcar nu aș putea spune că am trecut ideile printr-un filtru prea complex; mai degrabă, am acționat „pe pilot automat”, la fel ca atunci când văd o sesizare nouă. Rezultatul a fost că, pe negândite, deja aveam o listă destul de lungă, or, numărul unei reviste este limitat ca dimensiuni... dar... ne trebuie:

- o lucrare despre legislația electorală în ansamblul său, neapărat, problema multiplelor legi care reglementează în domeniu pare eternă la noi. De asemenea, necesar de inclus ar fi și un articol specific referitor la efectele pe care acest haos normativ le are în practică;

- mai sunt necesare câteva articole care să analizeze impactul noilor realități asupra procesului de vot, nu mai suntem la 1900, totul în jurul nostru se schimbă;

- trebuie și o perspectivă penală asupra chestiunii, la noi penalul este cam împins peste tot și implicațiile pot fi majore;

- ca să fie rotund trebuie să fie relevant istoric, pentru a se putea observa cum am evoluat, de unde am plecat;

- ar fi bine să fie și interdisciplinaritate, dreptul nu este un sistem teoretic, mai ales în materia asta, ar fi bună o lucrare care să pornească din psihologie sau din sociologie, să arate cititorului cum și de ce votăm, cum se iau deciziile cu privire la care noi, ca juriști, ne străduim atât de mult să ne asigurăm că sunt libere.

Am privit foaia... imposibil... parcă și scrisul meu prea puțin caligrafic îmi spunea asta...  imposibil... dar domeniul este prea interesant și prea important ca să spun nu, nu puteam să spun nu.

Și am răspuns că da, încerc, iar așa a început avalanșa, așa au început telefoanele (care și acum sper că nu au fost atât de deranjante pentru colegii mei), însă cu un colectiv inimos de autori a ieșit, și încă repede. Nu este perfect și nu atinge toate problemele ce ar putea fi analizate, dar este destul cât să le analizeze pe unele dintre ele, să ridice alte întrebări și să ofere, acolo unde se poate, și soluții pentru practicieni.

Despre necesitate adoptării unui cod electoral scrie Luca și arată, într-o argumentare ireproșabilă, că „o codificare adecvată conferă stabilitate cadrului legal și o perspectivă de dezvoltare sau actualizare a acestuia în raport cu noile condițiile sociale”.

Denisa, un judecător care tocmai avusese de-a face cu alegerile, vorbește mai în concret despre deficiențele de reglementare și potențialele soluții.

În lucrarea Elenei găsim o analiză a impactului tehnologiei asupra procesului electoral și trage o concluzie care poate fi cutremurătoare, anume că „targetarea publicului țintă urmărită pentru campaniile politice electorale ar putea fi pur și simplu privită ca publicitate comercială, ea poate amenința democrația, dezbaterea publică și alegerile votanților internauți în mod substanțial atunci când practicile conexe se bazează pe colectarea și manipularea datelor utilizatorilor (big data) pentru a anticipa și a le influența opiniile politice și pentru a influența rezultate electorale (algoritmii de calcul)”, și se întreabă, pertinent, „spre ce va înclina aceasta balanța în această ipoteză, spre asigurarea dreptului (...) la alegeri libere, care să nu fie influențate în mod subiectiv de informațiile colectate de candidați prin prelucrarea big data, sau spre libertatea de exprimare care include atât libertatea de a răspândi informații, cât și de a primi”.

În același registru, Mădălina vorbește despre votul prin corespondență și provocările sale, o discuție mereu actuală, întreținută mai ales din legislativ, introducerea generalizată a acestui tip de sufragiu fiind o temă constantă de discuție pe agenda politică, în special în apropierea campaniilor electorale. Arată în finalul lucrării sale, pertinent, că „analizând legislația actuală a României referitoare la sistemul de vot prin corespondență, rezultă că reglementarea are o serie de neajunsuri esențiale apte să determine probleme grave, de natură a afecta egalitatea cetățenilor în fața legii și implicit a votului exprimat de aceștia, securitatea, caracterul secret, personal, liber exprimat al votului, dar și alte drepturi și libertății adiacente în acest context, precum libera circulație a cetățenilor, dreptul la muncă, la educație, la odihnă, la respectarea datelor personale”. Nu voi trece aici soluțiile prezentate raportat la aceste constatări, mă limitez doar la a spune că, în măsura în care reglementarea unui astfel de procedeu de vot – la nivel generalizat – pare certă, din păcate, în viitorul nu tocmai îndepărtat, cu siguranță acestea trebuie avute în vedere.

Mutând focusul pe aspectele de natură penală, Cătălin face o analiză doctrinară de mare finețe referitoare la infracțiunile electorale și capacitatea acestora de a asigura integritatea procedurilor de vot. Concluzionează că „infracțiunile electorale pot avea o natură politică antisistemică (...) dreptul penal român nu este pregătit, nici teoretic și nici practic, pentru a gestiona astfel de fapte. Aceasta în condițiile în care sistemul electoral reprezintă unul dintre elementele-cheie ale modului în care este organizat Statul român. În definitiv, legitimitatea autorităților și instituțiilor publice este intrinsec și indisolubil legată de acesta”.

În continuare, Horia, cu entuziasmul lui specific, vorbește despre infracțiunea prevăzută de art. 386 C.pen. Concluzionează acesta: „considerarea formațiunilor politice ca fiind coautori în cadrul faptelor de corupere a alegătorilor ar reprezintă un glissando de politica penală bine-venit în ceea ce privește infracțiunile electorale”, iterație pe care o împărtășesc întru totul.

De asemenea, Ana analizează modalitățile de investigare a infracțiunilor electorale, recunoscând astfel specificul acestora și necesitatea abordării anchetei într-o manieră optimă, mai ales în contextul în care astfel de fapte pot avea efecte foarte nefaste pentru comunitate, care se poate vedea în situația de a fi reprezentată de alte persoane decât cele care au fost alese prin vot direct, secret și liber exprimat, atingându-se însăși esența democrației.

În aceeași notă și recunoscând necesitatea anchetării și, ulterior, judecării cu celeritate a unor astfel de spețe, Andrei analizează posibilitatea reglementării, în Codul de procedură penală, a unei proceduri speciale pentru infracțiunile electorale. Acesta arată că o astfel de procedură ar fi fezabilă. Ar fi necesar, printre altele, ca „durata urmăririi penale (...) să fie de maximum o lună”, ca „aspectele specifice procedurii de cameră preliminară (...) să fie examinate de către instanța de judecată”, sau ca instanța să se pronunțe „prin sentință care poate fi atacată cu apel în termen de 3 zile de la pronunțare, hotărârea urmând a fi motivată de urgență, în termen de 5 zile”. Și aici sunt total de acord cu propunerile formulate. O astfel de judecată ar evita situația din prezent, în care rezultatul alegerilor, chiar și obținut prin fraudă, să persiste o perioadă îndelungată de timp.

Pentru că evoluția proceselor de vot este importantă, și pentru că, așa cum foarte frumos arată în concluziile sale „indiferent de cum ne raportăm la modul în care romanii își alegeau magistrații, indiferent dacă privim cu admirație, precum Polybius, sau dimpotrivă, cu oarecare rețineri guvernarea romană și modul în care se desfășurau alegerile, acestea nu pot fi trecute cu vederea de niciun demers doctrinar consacrat analizei procedurilor electorale și modului de desfășurare a alegerilor”, Ionela realizează o radiografie pertinentă a sistemului electoral roman, sub toate aspectele sale.

În final, Gabriela propune un articol extrem de interesant despre motivațiile votului, analizând factorii care influențează alegerea făcută de elector, arătând că „alegerea electorală nu este scutită de iraționalitate. Chiar dacă ne place să credem că votăm rațional și perfect conștienți de motivele ce stau la baza alegerii noastre, lucrurile nu stau chiar așa”. Concluzia este importantă, mai ales în contextul în care procesele de vot nasc pasiuni, și, nu de puține ori, adevărate convulsii sociale, ceea ce face ca modalitatea de reglementare a desfășurării sufragiilor, precum și sancționarea încălcării normelor legale prevăzute pentru acestea să fie foarte importantă.

Închei și eu spunând că mă bucur nespus că am spus da și le mulțumesc colegilor mei pentru implicare și, de ce nu, pentru curajul de a aborda aceste teme. Din păcate nu a mai fost loc și pentru o lucrare scrisă de mine, dar poate că este mai bine așa, asta mi-a dat posibilitatea să profit de o poziție privilegiată, în care am putut să aranjez piesele de puzzle în poziția cea mai firească pentru cititor.

Tema nu este epuizată, era imposibil, și trebuie să mă împac cu această idee, dar sper ca aceste lucrări să fie un punct important de sprijin pentru viitoare demersuri academice, precum și un loc unde practicienii să găsească soluții pentru problemele pe care le întâmpină în activitatea lor de zi cu zi.

Și, de ce nu, chiar ca puterea legislativă să găsească motive să purceadă la a adopta o reglementare unitară în materie.