Curierul Judiciar nr. 7/2021

Coordonator Conf. univ. dr. Cristina Nicolescu

Facultatea de Drept, Universitatea din București

Adopția – tablouri dintr-o expoziție pluridimensională

Un număr tematic al revistei Curierul Judiciar, dedicat adopţiei – a sunat, într-un registru entuziast, propunerea Editorului coordonator Oana Dimitriu. Fenomenul adopţiei îmi este, într-o bună măsură, familiar: la începuturile carierei mele administrative am fost desemnată, în calitate de reprezentant al Ministerului Justiţiei, în cadrul Comitetului Român pentru Adopţii (2000-2001); am participat în numeroase comisii/grupuri de lucru pentru elaborarea şi definitivarea pachetului de legi în domeniul reformei protecţiei drepturilor copilului (2003-2004), devenite Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului şi Legea nr. 273/2004 privind procedura adopției; din interiorul „laboratorului legislativ” am contribuit la reconfigurarea soluţiilor normative în materie (amplele intervenţii survenite asupra Legii nr. 273/2004 în anii 2012 şi 2016); la nivel doctrinar, am radiografiat în mod constant instituţia juridică a adopţiei.

Cu toate acestea, pentru că nu-mi place să mă „arunc în gol”, fără o plasă de siguranţă – acrobaţiile şi improvizaţiile ştiinţifice nefăcând parte din „arsenalul personal” – am solicitat o perioadă de reflecţie, înăuntrul căreia am aplicat exerciţiul indispensabil al interogativităţii: dată fiind complexitatea acestui fenomen şi multitudinea de probleme teoretice şi practice pe care le ridică, un asemenea demers ştiinţific, eminamente limitativ, care nu ar putea contura decât o parte dintre faţetele provocatoare ale adopţiei, şi-ar vădi el utilitatea? Abordările secvenţiale, fragmentare nu ar prezenta, de plano, o serioasă doză de risc, oferind (doar) o imagine incompletă a întregului? După o meticuloasă reflecţie, am ajuns la concluzia că acestea erau de fapt false temeri, generate, cu precădere, de structura mea analitică, concentrată pe detalii şi înclinată, obsesiv, către abordări exhaustive.

Odată depăşite aceste rezerve, am purces la selectarea minuţioasă a temelor, obiectivul urmărit fiind acela de a extrage problemele spinoase (şi pe alocuri controversate) subsumate acestei materii extrem de sensibile, cu reverberaţii pe multiple planuri. Din păcate, instabilitatea legislativă nu a ocolit nici acest domeniu (în special aspectele privind procedura adopției), percepția globală creată fiind aceea a unei reglementări stufoase și complicate. Prin aceste consideraţii teoretice, cu accente de pragmatism, ne-am propus să fixăm unele repere esenţiale în hățișul normativ descurajant (pe alocuri, lipsit de claritate și coerență), menite să orienteze atât soluţiile jurisprudenţiale, cât şi viitoarele intervenţii legislative în materie.

Care este publicul-țintă pe care îl invităm să admire această „expoziţie” pluridimensională, căreia înzestrați „pictori” i-au oferit consistenţă, culoare şi un strop de magie? Teoreticieni şi practicieni deopotrivă (jurişti, psihologi, sociologi etc.), părinţi fireşti ai copiilor adoptabili și, nu în ultimul rând, cupluri/persoane singure care au un proiect de adopție bine conturat, căruia îi direcționează nu doar resurse financiare, ci, mai presus de toate, sentimente intense și așteptări chinuitoare. Pentru orientarea facilă a „privitorului” de-a lungul acestei „expoziţii”, oferim, în cele ce urmează, un ghidaj minimal.

Este îndeobşte cunoscut că începând cu a doua jumătate a secolului al XX-lea, familia şi dreptul său au devenit un veritabil „laborator” al interacțiunilor între normele naționale și cele internaționale. Instituţia adopţiei nu se putea sustrage acestei tendinţe, ea fiind supusă în mod constant unor modelări, transformări, provocări şi datorită curentului indus de sursele externe, în special jurisprudența evolutivă a Curții Europene a Drepturilor Omului, care forțează statele-părți să (re)construiască propriul drept pe baza unor standarde comune. Jurisprudența Curții de la Strasbourg în materia adopției beneficiază de o subtilă şi profundă radiografie realizată de doamna lect. univ. dr. Daniela-Anca Deteșeanu, autoarea având curajul de a „ataca” şi o problematică extrem de sensibilă, care inflamează spațiul public (nu doar cel autohton) ori de câte ori este evocată (fie și tangențial ori subliminal): situația persoanelor cu orientare homosexuală care doresc să adopte, în mod individual sau în cuplu.

Menţinându-ne în acelaşi areal jurisprudenţial, trebuie punctat faptul că, din perspectiva Curţii Europene a Drepturilor Omului, descoperirea adevărului biologic, precum şi disiparea tuturor incertitudinilor în privința identităţii personale constituie interese vitale, protejate de art. 8 din Convenție pe terenul vieţii private; astfel, printr-o interpretare dinamică şi evolutivă, s-a decantat un veritabil drept la cunoașterea propriilor origini sau la cunoașterea identității biologice, având fundamentul în interpretarea extensivă a noțiunii de viață privată. În articolul elaborat de doamna asist. univ. dr. Stela Stoicescu, dispoziţiile interne vizând regimul juridic general al informațiilor privind adopția (atât cele de nivel primar – art. 75-83 din Legea nr. 273/2004, republicată, cât şi prevederile infralegale) sunt „forate” în adâncurile lor, pentru descifrarea semnificațiilor absconse, interpretările propuse având, pe alocuri, un caracter novator. Examinarea minuţioasă a cadrului intern aplicabil are drept referențial jurisprudenţa relevantă CEDO, autoarea avansând şi pertinente soluţii de lege ferenda, în vederea respectării depline a standardului convenţional.

Indubitabil, la nivelul autorităţilor administrative/instanțelor naționale, adopția se vădește a fi o materie dificil de gestionat, mai ales din perspectiva încărcăturii emoționale a tuturor actorilor implicați, precum și a consecințelor de ordin juridic, psihologic, social etc. Hotărârile pronunțate/deciziile luate „apasă” conștiința practicianului, pentru că, inevitabil, ele marchează destine și le proiectează uneori pe o orbită necunoscută. Din paleta generoasă a problemelor cu care se confruntă în mod constant autorităţile administrative şi instanțele, am extras două chestiuni semnificative: refuzul părinților firești de a consimți la adopție, respectiv tipologia desfacerii adopției și dificultățile pe care această operațiune le ridică.

Într-un registru sensibil, doamna conf. univ. dr. Lucia Irinescu examinează resorturile psihologice ale deciziei părinților firești de a-și abandona propriul copil, deschizând astfel „porțile” adopției, concluzia fiind în sensul că nu întotdeauna renunțarea la copil este o dovadă a lipsei de iubire, hotărârea putând fi dictată de varii împrejurări. În situația în care părinții biologici refuză să consimtă la adopție, instanțele sunt chemate să aprecieze, cu maximă prudență și vigilență, circumstanțele concrete care au determinat un asemenea refuz. În cuprinsul articolului sunt indicate o serie de hotărâri judecătorești relevante, din care pot fi extrase prețioase repere vizând criteriile utilizate în practica judiciară pentru evaluarea refuzului părinților firești, precum şi coordonatele/împrejurările în care se poate face aplicarea teoriei abuzului de drept.

Radiografia art. 476-478 C.civ., care configurează instituția desfacerii adopției, este realizată de doamna conf. univ. dr. Oana Ghiță, care, în urma examinării jurisprudenței, nu tocmai generoase în această materie, avansează o concluzie pertinentă, în sensul că judecătorului îi revine o sarcină extinsă şi dificilă în interpretarea acestor dispoziții. O posibilă explicație: tehnica legislativă utilizată pentru construcția acestor norme juridice este, pe alocuri, criticabilă. Sunt dezvoltate şi rafinate argumentele exprimate în doctrină care legitimează soluția novatoare din sistemul nostru de drept, instituită prin art. 477 C.civ., și anume „înzestrarea” adoptatorului/familiei adoptatoare cu dreptul de a solicita desfacerea adopției în cazul săvârșirii unor fapte grave de către adoptat.

Caracterul pluridimensional al „expoziției” pe care v-o propunem este asigurat (şi) de suita „tablourilor” prezentate în cele ce urmează.

 Asemenea multor instituţii/concepte subsumate dreptului familiei, adopţia – ca realitate socială şi instituţie juridică – transcende granițele dreptului privat, reverberând în diverse planuri, inclusiv pe terenul dreptului penal. În cuprinsul materialului elaborat de doamna conf. univ. dr. Andra-Roxana Trandafir şi domnul judecător dr. George-Alexandru Lazăr, printre alte chestiuni abordate, este examinat şi înțelesul noțiunii de rudă în linie directă, frate sau soră din cuprinsul art. 377 C.pen. care reglementează infracțiunea de incest. Într-o expunere logică, sintetică şi riguroasă, făcând apel la metoda de interpretare sistematică şi pornind de la obiectul juridic al infracțiunii de incest, autorii concluzionează în sensul că persoanele adoptate nu pot fi subiecți activi ai infracțiunii de incest. Desigur, acestea pot fi în continuare subiecți activi ai infracțiunii, însă în raport cu rudele lor de sânge, iar nu cu rudele devenite astfel prin adopție. Această din urmă interpretare este în consonanţă cu punctul de vedere exprimat de către instanţele judecătoreşti, potrivit căruia, chiar dacă, ulterior comiterii raportului sexual consimțit între rudele în linie directă sau între frați și surori, unul dintre subiecți este adoptat, sunt întrunite în continuare cerințele cerute de textul incriminator subiectului activ al infracțiunii de incest.

O perspectivă psihologică acurată asupra fenomenului adopţiei, la nivelul tuturor actorilor implicaţi, ne este oferită de doamna prof. univ. dr. Ana Muntean şi doamna lect. univ. dr. Rebeca Popescu, în cadrul unui studiu valoros, incitant şi extrem de util (cu eleganță şi generozitate, doamnele profesor mi-au făcut propunerea surprinzătoare şi onorantă de a accepta calitatea de co-autor al acestui articol; pentru a-i da Cezarului ce-i al Cezarului, trebuie să punctez faptul că modesta mea contribuţie se circumscrie, cu precădere, aspectelor juridice/legislative, în universul psihologic rămânând totuşi un profan, în ciuda afinităților mele cu acest domeniu). Concluziile studiului au valoarea unor recomandări/orientări adresate tuturor persoanelor implicate în procesul adopției, ele putând fi valorificate, cu înțelepciune și responsabilitate, şi în laboratoarele legislative ale autorităţilor cu atribuţii de reglementare în materie.

În fine, dar nu în ultimul rând, materialul elaborat de doamna şef serviciu Andreea Popescu-Dinică şi doamna consilier juridic Camelia Iordache (din cadrul Autorităţii Naționale pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții) radiografiază etapa administrativă din cadrul procedurii adopţiei – o fază dificil de manageriat şi plină de semnificaţii, respectiv potrivirea dintre un copil adoptabil și o persoană/familie adoptatoare. Din punct de vedere al complexității, procedura de selecție și potrivire comportă aspecte care pot influența atât durata procedurii de adopție, cât și finalizarea cu succes a acesteia. Materialul (îmbibat şi de accente pragmatice) ne pune la dispoziţie un inventar util al evoluției legislației în materia adopției în perioada 2012-2021 (fiind prezentate succint şi elementele de noutate configurate prin recenta Lege nr. 268/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 273/2004 privind procedura adopției), precum şi date statistice relevante privind creșterea numărului de copii adoptabili și a numărului de persoane/familii atestate în vedere adopției.

* * *

În final, invităm „cititorul-privitor” să se lase pur și simplu condus într-o călătorie fascinantă și provocatoare de-a lungul acestei „expoziţii” pluridimensionale, purtând în minte cuvintele înţelepte ale Maicii Tereza: „Vrei să faci ceva frumos pentru Dumnezeu? Există o persoană care are nevoie de tine. Aceasta este șansa ta”. Totodată, nutrim speranţa că fiecare dintre „tablourile” pictate cu har, migală şi dăruire va proiecta o lumină blândă şi revelatoare asupra fenomenului adopţiei, ridicând o parte dintre vălurile sub care încă se mai ascunde.

Intră pe blog si descoperă cele 36 de întrebări legate de realitatea juridică și socială a ADOPȚIEI, la care autorii răspund în acest număr.