Curierul Judiciar nr. 7/2022

Supremație și suveranitate în Uniunea Europeană

Conf. univ. dr. Gabriel-Liviu Ispas

Facultatea de Administrație și Afaceri, Universitatea din București

Avocat, Baroul București

Supremația dreptului Uniunii Europene este o temă recurentă de dezbatere în societatea europeană. De multe ori, decidenții politici naționali se comportă de parcă atunci ar fi aflat prima oară de elementele subsecvente ale apartenenței lor la Uniunea Europeană și încearcă să justifice decizii discutabile folosind vechea și inepuizabila scuză a suveranismului. Apreciind decizia redacției de a aloca un număr tematic pentru analiza conceptului de supremație a dreptului Uniunii, am acceptat cu bucurie propunerea de a coordona această analiză științifică și am invitat să contribuie cu articole respectabili profesioniști ai dreptului, teoreticieni și practicieni deopotrivă.

Din start, o primă provocare a fost referitoare la titlul ales. O primă opțiune a fost Supremația dreptului Uniunii vs. Suveranitatea națională. Acest titlu ar fi fost, poate, mai incitant prin raportare la încrâncenarea aparentă din doctrina și practica națională, însă nu ar fi fost consistent din punct de vedere științific. Este adevărat că adepții suveranismului absolut se poziționează aproape exclusiv în susținerea propriilor opinii pe o aparentă opoziție între suveranitate și supremație a dreptului Uniunii, însă reciproca nu este valabilă. Cei care credem că apartenența la Uniune ne aduce drepturi și obligații corelative, arătăm că, atunci când faci parte dintr-un club select, respecți regulile de funcționare ale acestuia. Supremația nu a apărut pentru a înlocui suveranitatea statului, ci pentru a exercita în comun o parte a acesteia, cedată în mod voluntar, dar și reversibil, la momentul aderării. Din acest motiv am ales titlul volumului în forma actuală și am încurajat autorii să abordeze această temă fundamentală a dreptului Uniunii Europene prin raportare la principiile și valorile fundamentale, prin analiză a unor decizii de drept național, prin analiză a principiilor constituționale, dar și printr-o abordare de drept comparat, sau prin analiza implicațiilor supremației în stabilitatea normelor procesuale de drept penal și de drept procesual penal.

La data la care acest număr tematic se pregătește să vadă lumina tiparului, dezbaterile nu s-au oprit nici la nivel național, nici în dezbaterea din alte state. Adoptarea pachetului de legi ale justiției de către Parlament reprezintă un pas important în ridicarea Mecanismului de Cooperare și Verificare și în poziționarea decisă de apartenență la valorile fundamentale ale Uniunii, însă este dificil de anticipat cum se va poziționa Curtea Constituțională a României pe teme delicate, precum răspunderea disciplinară a magistraților. Revirimentul partidelor naționalist-extremiste din statele membre nu poate fi ignorat, iar crizele economice și sociale ce sunt anticipate a urma în statele europene, grav afectate de scumpirile la energie electrică și gaz, vor pune, din nou, în dezbatere viitorul Uniunii Europene.

Poziția tranșantă și efectivă de susținere a Ucrainei în fața invaziei Rusiei a adus Uniunii Europene provocări economice și sociale, însă respectarea valorilor fundamentale nu este negociabilă, chiar dacă dreptul internațional public, așa cum este el astăzi, își trăiește amurgul existenței. Deschiderea negocierilor de aderare pentru Georgia, Moldova și Ucraina este un demers curajos, care va întări rolul Uniunii la nivel internațional, chiar dacă integrarea nu va fi nici rapidă și nici ușoară.

Într-un prim articol, pe care îl semnez, în calitate de avocat și conf.univ.dr. Gabriel-Liviu Ispas, titular al Universității din București, am abordat tema valorilor fundamentale, ca temei al supremației dreptului Uniunii. Am expus evoluția conceptului de supremație, dezvoltată și afirmată constant de jurisprudența relevantă a Curții de Justiție, am analizat succint atitudinea statelor față de supremație, raportată și la noțiunea de apartenență la Uniune, cu accent pe caracterul voluntar al participării la construcția supra-națională. Supremația nu poate fi exprimată fără existența statului de drept, iar separația puterilor trebuie să fie efectivă și să evidențieze independența justiției, a judecătorilor și recunoașterea reciprocă a hotărârilor. Am prezentat elemente specifice doctrinei, dar și practicii judiciare a Curții de Justiție, pentru a arăta că aceste concepte au fost abordare similar în decursul timpului, indiferent de statul aflat în discuție. Pentru a răspunde la o întrebare care frământă mediul juridic: Poate fi România un nou caz problematic al Uniunii Europene?, m-am aplecat asupra turbulențelor din zona publică națională, asupra zbaterilor unor persoane care au deținut funcții în stat și care încearcă a zădărnici aplicarea unor pedepse privative de libertate, prin raportare la hotărâri ale Curții de Justiție referitoare la obligativitatea MCV, la aplicarea prioritară a normelor de drept european atunci când sunt în discuție interesele financiare ale Uniunii, dar și la posibilitatea ca judecătorul național, transformat într-un veritabil judecător al Uniunii, să ignore acte de drept intern, inclusiv decizii ale Curții Constituționale, dacă ar exista un risc de impunitate. Aplicarea valorilor prevăzute în art. 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană, prin raportare la Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene determină o conduită efectivă a instanțelor naționale în aplicarea dreptului.

Conf.univ.dr. Gyula Fabian, cadru didactic titular al Universității „Babeș Bolyai” din Cluj-Napoca, și magistrat, prezintă articolul Principiul primordialității dreptului Uniunii Europene și ideea identității constituționale promovată de Curtea Constituțională a României. Autorul definește primordialitatea prin raportare la diverse antiteze normative și situații procesuale, arătând inclusiv conduita unor instanțe constituționale din state membre ale Uniunii. Este detaliată contestarea principiului de către Curtea Constituțională a României, în special prin Decizia nr. 390/2021, insistând asupra conceptului de identitate constituțională, prin raportare la aparenta dilemă dintre raportul de drept național și internațional. Decizia Curții Constituționale este analizată într-o manieră critică, bazată pe argumente juridice, stare de fapt, dispoziții ale Constituției, dar și hotărâri anterioare ale Curții de Justiție. Autorul răspunde unei întrebări aflate pe buzele teoreticienilor și practicienilor dreptului: Ce se întâmplă cu norma juridică devenită inaplicabilă?

Oana Șaramet, lect.univ.dr. la Universitatea Transilvania din Brașov și avocat, răspunde la o întrebare dificilă: Supremația dreptului Uniunii sau a Constituției? Pornind de la sintagma „uniți în diversitate”, autoarea evocă principiile comune, dar și conceptul de stat de drept, cu aprecieri din doctrină și din practica instanțelor referitoare la obligațiile care incumbă unui stat membru. Este prezentată tema „supremația - calitate a constituției”, cu o analiză detaliată a dispozițiilor constituționale, urmată de abordarea unei teme delicate: Prioritatea sau supremația dreptului Uniunii Europene? Autoarea arată că trebuie ținut cont, de asemenea, de faptul că statele membre nu au renunțat deplin la suveranitatea lor, ci tocmai pentru a putea fi asigurată funcționarea acestei Uniunii, au fost transferate anumite atribute de suveranitate. Acest transfer nu presupune că între dreptul național, mai ales între legea fundamentală, pe de o parte, și dreptul Uniunii Europene, pe de altă parte, se stabilește o ierarhie, unul sau altul dintre acestea fiind superior celuilalt, în funcție de cum apreciază Curtea de Justiție a Uniunii Europene, respectiv curțile constituționale sau instanțele naționale supreme.

Radu Carp, prof.univ.dr. la Universitatea din București aduce în atenție tema Supremaţia dreptului UE şi relaţia acestui principiu cu jurisprudenţa instanţelor naţionale de control constituţional. Într-o manieră sintetică, autorul expune principiul supremației în corelare cu principiul cooperării loiale, arătând că judecătorului național i se cere să înlăture orice element care ar face inaplicabilă norma Uniunii. Autorul evidențiază atât elementele tehnice ale supremației, cât și aspectele practice din jurisprudența recentă a CJUE, în acțiuni preliminare introduse de instanțele de judecată din România.

Marieta Safta, prof.univ.dr. la Universitatea „Titu Maiorescu” din București și magistrat asistent-șef la Curtea Constituțională a participat cu articolul Evoluții ale controlul judecătoresc la confluența justiției constituționale cu sistemul tradițional de justiție. Studiul punctează câteva repere ale evoluției controlului judecătoresc la confluența justiției constituționale cu sistemul tradițional de justiție, cu intenția de a evidenția importanța parteneriatului care a existat și trebuie să existe în acest cadru, sub semnul principiilor statului de drept și protecției drepturilor fundamentale. Concluzia exprimată este aceea că dezvoltarea armonioasă a controlului realizat prin activitatea instanțelor judecătorești, a Curții Constituționale și, din ce in ce mai mult, a CJUE și CEDO, înseamnă identificarea punților de dialog, iar nu alegeri ireconciliabile.

Ramona-Mihaela Coman, conf.univ.dr. la Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie „G.E. Palade” din Târgu-Mureș și avocat, contribuie cu o lucrare intitulată Noi dimensiuni ale unui proces penal echitabil în viziunea CJUE. Folosind elemente de drept comparat, autoarea prezintă o jurisprudență mai puțin folosită în doctrina românească în dorința de a răspunde dacă există proces echitabil prin neaplicarea de către judecătorul național a deciziilor curților supreme sau ale curților constituționale? Este prezentat și dreptul la informare, garantat prin remedierea actului de sesizare în timpul judecății, ca parte a sistemului de garanții ale dreptului Uniunii Europene.

Alexandra-Carmen Lăncrănjan, procuror în cadrul Direcției Naționale Anticorupție, abordează tema Efecte deciziilor Curții de Justiție a Uniunii Europene asupra dreptului penal al statelor membre și jurisprudenței naționale în materie penală. Într-o manieră detaliată, autoarea prezintă evoluția competențelor Curții de Justiției, dar și impactul și influența hotărârilor CJUE asupra dreptului penal și jurisprudenței statelor membre. Sunt expuse și analizate hotărâri de dată recentă, care conduc spre ideea unui drept penal al Uniunii, cu norme materiale și procesuale generale.

Ioana-Nely Militaru, conf.univ.dr. la Academia de Studii Economice a elaborat articolul Interacțiunea, dialogul și conflictul dintre Dreptul Uniunii Europene și Dreptul național al statelor membre. Supremația Dreptului Uniunii Europene. Autoarea prezintă interacțiunea dintre dreptul național și dreptul Uniunii, dialogul care apare pe diferite paliere de comunicare, precum și răspunderea statului pentru încălcarea obligațiilor asumate.

Un ultim articol, realizat în co-autorat de conf.univ.dr. Silviu-Gabriel Barbu, lect.univ.dr. Oana Șaramet, ambii titulari ai Universității Transilvania din Brașov și avocat Andrei Popovici, fără a avea o legătură directă cu tema acestui număr special, dar prezentat într-o secțiune separată dedicată codificării reglementărilor administrative la nivelul Uniunii Europene, are titlul Considerații privind proiectul de Regulament privind procedura administrativă a instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii. Am ales să introducem acest articol pentru a arăta că, dincolo de dezbaterile naționale referitoare la suveranitate/supremație, la nivel european există o veritabilă preocupare de uniformizare a procedurilor și reglementărilor legale, care vor da o nouă dimensiune dreptului Uniunii.

În calitate de coordonator al numărului tematic, mulțumesc autorilor pentru efortul depus și doresc cititorilor lectură utilă, cu folos profesional și cu înțelegere a utilității supremației dreptului Uniunii Europene pentru state, instituții și cetățeni, deopotrivă!