Curierul Judiciar nr. 9/2021

Coordonator Dr. Vlad-Cristian Soare

Cadru didactic asociat, Facultatea de Drept, Universitatea din București

Avocat, Baroul București

Cât de smart poate fi un număr tematic despre Smart City?

Atunci când mi-a fost făcută propunerea să coordonez un număr tematic ce privește conceptul de Smart City am ezitat. Cunoșteam foarte bine nevoia României de reorganizare administrativ-teritorială, pe care am avut ocazia să o transpun într-o lucrare doctorală. Totodată, eram conștient că, în realitate, orice proiect implementat în România sub conceptul de Smart City nu și-a atins adevăratul potențial, deoarece premisele juridice pentru asigurarea unor astfel de structuri nu au fost asigurate.

Cu toate acestea, am fost convins pentru că am vrut să oferim câteva lucrări care să ridice probleme. Nu putem explica într-un număr tematic ce este un Smart City, însă putem ridica probleme astfel încât apetitul să vă fie satisfăcut și să porniți în căutarea cât mai multor informații despre acest concept care va revoluționa lumea pe care o vedem azi.

Smart City este un concept juridic la modă și ca orice lucru ce este la modă, acesta poate fi reinterpretat în atât de multe moduri, încât există un risc major ca, în final, întregul concept să fie puternic alterat.

Desigur, există numeroase asociații sau structuri care sub termenul de „Smart City” propun o serie de măsuri. Cu toate acestea, chiar și după implementarea acestora, vom descoperi că, în realitate, orașul respectiv nu este mai smart.

Fără a încerca să oferim definiția unei comunități smart, aspect care ni se pare o gravă eroare, domeniul fiind într-o continuă expansiune, în vreme ce o definiție ar încerca să îl limiteze, vom spune totuși în mod clar ce NU înseamnă o comunitate smart.

O comunitate smart nu înseamnă o comunitate digitală. Vom sublinia acest aspect, întrucât foarte mulți autori sau factori decizionali cred că o comunitate smart este echivalentă cu o comunitate digitală. Acest lucru este profund greșit.

Desigur, nu poți avea o comunitate smart dacă aceasta nu este și o comunitate puternic legată de domeniul digital. Cu toate acestea, chiar și cea mai digitalizată comunitate poate să nu fie un Smart City. Astfel, aș începe prin a face o deosebire între digitalizare și conceptul de Smart City. Relația celor două concepte este de la întreg la parte, unde întregul este conceptul de Smart City, iar partea este componenta digitală.

Pentru a avea un Smart City, în primul rând, trebuie să ai pregătit terenul pe care îl vei putea construi. Acest teren, metaforic vorbind, se referă la componenta juridică necesară construcției unei structuri administrative noi.

În acest sens, toate statele care au pornit la acest drum au remarcat două caracteristici relativ noi în comportamentul uman: nevoia de explorare a locurilor noi și gradul ridicat de mobilitate al oamenilor.

În aceste condiții, s-a observat un uriaș transfer de populație spre zonele urbane. Astfel, a început o competiție puternică între orașe, fiecare dintre acestea încercând să fie cât mai atractiv pentru posibilii locuitori noi sau pentru investitori. Acest lucru a dus la popularea masivă a zonelor limitrofe din jurul orașelor, fiind create noi centre urbane. Și de aici a început impasul administrativ pe care mai toate statele au încercat prin diferite modele să îl depășească.

De ce a fost acesta un impas administrativ? Pentru că în jurul marilor orașe s-au dezvoltat localități ce nu aveau infrastructura necesară pentru a susține o populație atât de mare. Mai mult, această populație nou venită a început să consume serviciile și resursele orașului principal, în vreme ce veniturile și taxele locale erau plătite în localitatea anexă. În același timp, localitatea anexă nu făcea față cu serviciile locale pe care le solicita populația nou venită (școli, utilități, infrastructură, transport, servicii medicale etc.), motiv pentru care presiunea creștea tot pe orașul principal.

În aceste condiții, statele au intervenit la nivel legislativ și au realizat o reorganizare administrativ-teritorială, creând structuri metropolitane – nu doar pe hârtie, cum în mod total greșit există în România. Realizând acest lucru, unitățile administrativ-teritoriale au putut realiza proiecte interconectate și au oferit servicii publice la comun, având un nivel similar.

O comunitate Smart este cea în care oamenii primesc servicii integrate, la un nivel similar. Având o structură juridică gândită pentru funcționarea în comun a unor localități, practic toate serviciile ajung să fie interconectate.

O comunitate Smart se referă la locuințe, la mediu, la transport, la servicii publice, la agrement, la cultură și la digitalizare făcută prin sisteme integrate.

În acest număr tematic al Revistei Curierul Judiciar fiecare dintre autori a încercat să abordeze un subiect de referință privind tema Smart City.

Primul articol aparține autorului acestui editorial și se referă la „Adaptarea României la o nouă realitate administrativă – Smart City și zona metropolitană”. Expansiunea comunităților urbane către marginea orașului sau către localitățile din jurul acestora a dat naștere unor centre urbane mari, iar în acest context fenomenul de migrațiune, urbanizarea localităților principale și modelele metropolitane pe care le-au adoptat alte state constituie principalele repere în jurul cărora studiul este construit.

Al doilea articol îi aparține doamnei Consilier juridic Florentina Țintărescu și abordează câteva „Considerații și evoluții privind conceptul Smart City”. Este un articol foarte interesant care are și o componentă aplicată asupra unui proiect de oraș al viitorului aflat deja în construcție.

Articolul semnat de domnul Andrei-Nicolae Popa se referă la „Asociațiile de dezvoltare intercomunitară regionale. O soluție la problemele serviciului public de salubrizare” și face o radiografiere a cadrului legal de funcționare a serviciilor publice de salubrizare, plecând de la niște realități și disfuncționalități privind funcționarea acestui serviciu la nivel național.

Domnul Avocat Daniel Stiger continuă cu un articol extrem de interesant și de actual intitulat „Autoritățile SMART din România. Posibile modalități de achiziționare de servicii în domeniul eficienței energetice”. La nivelul Uniunii Europene domeniul eficienței energetice a determinat modificarea și adaptarea legislației naționale și crearea de programe corelative astfel încât România să se alinieze acestui trend. Cum vor fi afectate localitățile și ce măsuri se pot implementa, aflați din acest articol.

Următorul articol este semnat de domnul Avocat drd. Ștefan Bogrea și poartă denumirea de „Smart City în Uniunea Europeană – o stafie finanțabilă”. Este un articol cu totul deosebit, întrucât autorul reușește cu delicatețe să abordeze câteva disfuncționalități privind finanțarea proiectelor Smart.

Doamna Lector univ.dr. Elena Lazăr a abordat tema „Utilizarea IA și a noilor tehnologii în detrimentul cetățenilor. Sistemul de credit social chinez”. Dacă nu v-ați uitat la Black Mirror atunci cu siguranță acest articol vă va șoca. Dacă v-ați uitat la respectivul serial și recunoașteți episodul, atunci cu siguranță șocul este și mai mare... lucrurile chiar se întâmplă.

Deoarece consider că perspectiva unui judecător asupra unei teme atât de interesante reprezintă un mare avantaj adus acestui număr tematic, doamna Judecător drd. Paula-Maria Marin ne oferă o perspectivă asupra rolului digitalizării în justiție prin articolul „Digitalizarea: facilitare sau limitare a liberului acces la justiție?” În fond, viitorul justiției este unul în care componenta digitală va fi tot mai importantă. Care sunt beneficiile, care sunt dezavantajele?

Un specialist în domeniul protecției datelor cu caracter personal, doamna Avocat Ana-Maria Udriște ne oferă o perspectivă asupra „Protecției datelor personale în interiorul unui Smart City”. Un oraș „smart” presupune în primul rând accesul la tehnologie, cu scopul de a obține cât mai multe date despre cetățeni și persoanele care există în acel perimetru. De cele mai multe ori aceste informații conțin date personale care, în contextul Regulamentului privind prelucrarea datelor cu caracter personal, este posibil să depășească limitele unei prelucrări rezonabile.

Doamna Lector univ.dr. Ana-Maria Vlăsceanu a analizat „Provocările muncii de la distanță”, articolul fiind extrem de util în actualul context pandemic, dar mai ales și pentru modalitatea de telemuncă ce a câștigat tot mai mult teren. Faptul că în orașele Smart oamenii vor putea munci de la distanță este o certitudine. Ne sunt prezentate cele mai importante provocări pe care le presupune în mod specific munca de la distanță, și anume determinarea legislației aplicabile contractului de muncă, stabilirea regulilor incidente în materia securității sociale, dar și în ceea ce privește soluționarea conflictelor individuale de muncă (de drepturi).

Seria lucrărilor acestui număr tematic este închisă de domnul Lector univ.dr. Bogdan Berceanu cu un articol ce tratează „Elementele care pot face obiectul unui serviciu de e-guvernare. Analiză asupra evenimentului de viață – pensionarea”. În mod clar un Smart City nu reprezintă doar o inițiativă privată. Un Smart City este generat, în primul rând, de administrația publică. Guvernarea electronică utilizează portaluri online, cu un singur pas, pentru ca cetățenii să acceseze rapid și ușor serviciile publice importante, vor fi constante cu care trebuie să ne obișnuim.

Voi încheia acest editorial prin a spune că tema este imposibil de epuizat. Un număr tematic este mult prea puțin. Cu toate acestea, am speranța că împreună cu acești autori și cu un colectiv minunat al Editurii C.H. Beck, Oana Dimitriu și Andreea Negoi, cărora țin să le mulțumesc pentru munca extraordinară pe care au realizat-o, am reușit să vă stârnim curiozitatea și să alegeți să continuați studiul pe această frumoasă temă.