Conceptul se referă în general la modul în care se dezvoltă spațiul de la periferia oraselor, cu accent pe consecințele negative pe care le generează. Considerată până mai recent un fenomen caracteristic spațiului nord-american, dispersia urbană a intrat și în atenția comunității academice și a instituțiilor de la nivelul Uniunii Europene. Accentul este pus, în cadrul literaturii științifice, pe dezvoltarea unor modele teoretice explicative, specifice pentru contextul urban european și pe generarea unor studii de caz privind dispersarea spațială a orașelor europene.
Autorul încearcă să particularizeze acest fenomen cu referiri la spațiul urban din fostele țări comuniste. în special se insistă asupra faptului că dispersia urbană reprezintă un proces de schimbare care are loc sub influența unor factori care pot fi modelați prin intervenția sectorului public.
Abordarea propusă este una interdisciplinară, îmbinând paradigmele teoretice din sociologia urbană cu o abordare mai pragmatică, axată pe recomandări practice pentru autoritățile administrației publice locale, specifică managementului public.