Utilizarea instituționalizată a dialogului social ca reper fundamental și stabil în conturarea corpusului obligațional al relației de muncă nu este o favoare, un privilegiu acordat intermitent și condiționat lucrătorului, ci o modalitate sine qua non de asigurare a păcii sociale, a coeziunii lumii muncii și a progresului unei națiuni. Acționând pe această linie de gândire, vom găsi întotdeauna echilibrul stabil și rezonabil între interesele capitalului – obținerea și maximizarea profitului – și interesele lucrătorilor – stabilitatea în muncă și decența venitului salarial.
Lucrarea este concepută sub forma unui comentariu articol cu articol, valorificând atât bogata experiență didactică și reflecțiile proprii ale autorilor, cât și un bogat material doctrinar și jurisprudențial. De asemenea, lucrarea cuprinde numeroase trimiteri la articole din alte acte normative ce conțin reglementări cu privire la instituția juridică analizată.