Tratatele de pace ale României (1918-1920)

Despre lucrare

Lucrarea de față face parte dintr-un proiect mai larg, și anume acela al unui istoric al relațiilor internaționale prin prisma tratatelor și convențiilor internaționale semnate de România în primele două decenii ale secolului XX, demers care vine în continuarea aceluia început cu epoca de la 1859-1900.
Sintetizând tabloul politic european în interiorul căruia, într-un interval de numai trei ani – 1918, 1919, 1920 – vedem la început o Românie "mică" redusă la provincia istorică, Moldova dintre Carpați și Prut, deznădăjduită și în prag de a-și pierde statalitatea – prin împărțirea ei între Germania, Austro-Ungaria și
Bulgaria – și la sfârșitul intervalului de timp amintit, o țară împlinită teritorial, în dauna atât al fostului adversar Austro-Ungaria, dar și în cea a așa-zisului fost aliat, Rusia. Voința românilor din aceste teritorii a fost recunoscută de puterile care au organizat pacea după primul război mondial și au impus învinșilor prin tratate, drepturile teritoriale ale României și nu numai.

Despre vocația europeană a României

Conferința de la Paris le-a adus românilor și confirmarea nevoii europenilor, învingători în primul război mondial, de a întări o națiune și un stat aliat aflat în fața unei ideologii care le amenința prin violență întregul sistem politic, economic și social. De atunci, de la 1920 s-a crezut cu tărie în vocația europeană a României, care a supraviețuit și a revenit cu și mai multă vigoare la începutul secolului al XXI-lea, după zeci de ani de încercări la care a fost supusă, atât din interiorul său, cât mai ales din exterior.

Din cuprins

• Tratatul de pace de la București, considerat a fi consecința nerespectării de către părțile contractante, Rusia, Franța, Anglia, respectiv România, a trei convenții secrete, prima încheiată în 1914, iar celelalte două în august 1916
• consecințele pe care le-au avut asupra României tratatele de pace încheiate de aceasta, alături de fostele sale aliate, cu învinsele din primul război mondial, documente încheiate în cadrul Conferinței de pace de la Paris

Puncte forte

• redare concisă și istoric documentată
• bogată bibliografie a vremii, dar și contemporană
• istoria legalizării pe plan internațional a statului unitar român la începutul secolului XX

Despre autor

Horia Vladimir Ursu este doctor în drept, profesor universitar și membru al Institutului de Studii Diplomatice din cadrul Universității București.