Coș de cumpărături

0 prod. - 0,00 RON

Coșul de cumpărături este gol.

Tratat de criminalistica. Editia a V-a

Autor(i) Emilian Stancu

ISBN: 978-973-127-387-7
Număr pagini: 840
Cod produs: 3000
Data apariției: 10.11.2010
Disponibilitate: La comandă
Editura: Universul Juridic
Colecția: I. Tratate
Preț redus: 72,00 RON Preț: 80,00 RON

Reducere: 10%

Disponibil la comandă, în funcție de stocul furnizorului

SCURTA DESCRIERE

Ediția a V-a, revăzută și adăugită, a „Tratatului de Criminalistică” este prefațată de aceeași dorință a autorului de a atrage atenția asupra importanței științei investigațiilor penale în dificilul demers al aflării adevărului.

Aflarea adevărului este unul dintre cele mai anevoioase procese, mai ales într-o societate cum este societatea română de astăzi. Aceasta se dezvăluie pe sine ca un tren aflat în mare viteză spre modernitate, echilibru, dar în primul rând spre Europa democratică din care astăzi facem parte. Ei bine, călătorii acestui tren amestecă - în proporții niciodată strict bine definite - binele și răul, cinstea și necinstea, respectarea legii sau încălcarea ei.
De aici, apărea evidentă necesitatea existenței și perfecționării continue a unui corp de specialiști juriști, dar și polițiști, care să susțină justiția și, mai ales, să-și folosească toată priceperea și experiența în combaterea răului social, totul începând cu aflarea adevărului.
Or, din perspectivă epistemologică, ne aflăm în prezența unei științe particulare, denumită de noi Criminalistică, care servește tocmai acestui deziderat, mai mult sau mai puțin acceptat de cei care gravitează pe orbitele justiției.
Apărută la sfârșitul secolului al XIX-lea, ca o expresie a justiției penale așezată pe baze moderne, criminalistica și criminaliștii aveau să joace rolul unor anticorpi împotriva virușilor delincvenței și ea în curs de evoluție, deseori cu un pas înaintea celor care încercau să deslușească meandrele  faptelor penale, să le descopere și să le combată.
în zilele noastre, când asistăm la competiția dintre juriști și criminaliști, pe de o parte, și infractori pe de altă parte, când de binefacerile unui sistem care se vrea democratic profită cel mai mult cei din zona delincvenței, multe întrebări revin și cu privire la modul de formare al magistraților, anchetatorilor sau specialiștilor criminaliști.
întrebarea esențială ar putea să fie formulată astfel: încotro trebuie să se îndrepte învățământul criminalistic, cum și pe ce criterii trebuie așezat?
Ca unul dedicat de mulți ani învățământului juridic superior, în special cel criminalistic, cunoscător în intimitate a evoluției sale, dar
și a percepției universitarilor sau practicienilor dreptului, mai mult sau mai puțin apropiați domeniului investigațiilor penale, cu riscul de a trezi reacții de respingere ori de a agita orgolii, consider că unele întrebări trebuie reluate.
Când vedem care este evoluția criminalității, formele acesteia, din ce în ce mai grave, mai complexe sau profesioniste, numai revenind cu picioarele pe pământ (dacă îmi este acceptată expresia) putem înțelege că formarea viitorilor magistrați, anchetatori și chiar avocați, trebuie să aibă un fundament științific, modern, realist și cât mai puțin poetic.
în fond, dacă avem în vedere cât de complexe sunt metodele de combatere a infracționalității, de aflare a adevărului, îndeosebi cele oferite de știința Criminalisticii, ar trebui să avem în vedere cele susținute de Oscar Wilde, potrivit căruia, „Adevărul pur și simplu este rareori pur și niciodată simplu” .

Te-ar putea interesa și
Loading...
Vă rugăm, așteptați...