10. Analiza funcțiilor standardului probatoriu și taxonomiei juridice a sintagmei „dincolo de orice îndoială rezonabilă”
11. Prezentarea analitică a categoriilor de îndoieli rezonabile (motivate)
12. Explicitarea raportului dintre regula decizională in dubio pro reo și standardul probatoriu dincolo de orice îndoială rezonabilă
13. Efectivitatea dreptului la asistență lingvistică. Garanțiile oferit de interpret
14. Analiza dezvoltărilor jurisprudențiale ale CtEDO în privința dreptului de a fi asistat de interpret. Obligația organelor judiciare de a analiza din oficiu necesitatea desemnării unui interpret
15. Aplicabilitatea Directivei (UE) nr. 2016/343 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2016 privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale
16. Analiza declarațiilor date de către inculpat și de către persoana vătămată în cazul acuzațiilor privind infracțiunile contra libertății și integrității sexuale
17. Abandonarea standardului Salduz și posibilitatea analizei globale a echității procedurii în cazul folosirii declarațiilor date de către acuzatul reținut în lipsa avocatului la fundamentarea soluției de condamnare
18. Analiza jurisprudenței Curții Constituționale cu privire la dreptul persoanelor care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți, precum și persoanele care au avut astfel de relații în trecut cu suspectul sau inculpatul de a refuza să dea declarații în calitate de martori
19. Dezvoltarea analizei cu privire la dreptul martorului de a nu se acuza. Evidențierea jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție
20. Analiza jurisprudenței recente a Curții Constituționale și a instanțelor judecătorești cu privire la valoarea probatorie a declarațiilor denunțătorilor
21. Evaluarea obligației organelor judiciare de a depune diligențele rezonabile pentru a localiza și a asigura prezența martorului. Martorii care se ascund de organele judiciare cu scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată
22. Cercetarea dreptului de a formula plângere împotriva ordonanței prin care se dispune exhumarea
23. Observații cu privire la partajarea competenței între organul judiciar și medicul legist. Valoarea probatorie a raportului de expertiză medico-legală
24. Prezentarea noțiunii de profil genetic judiciar. Utilizarea bazelor de date genetice comerciale. Portretul-robot creat pe baza ADN
25. Evaluarea efectelor D.C.C. nr. 72/2019 cu privire la administrarea probelor în cauzele economico-financiare
26. Realizarea unei prezentări mai detaliate a procedurii de efectuare a expertizei, inclusiv prin prisma diferențelor dintre constatare, expertiză și punctul de vedere al unui specialist
27. Analizarea ultimelor decizii ale Curții Constituționale privitoare la punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică
28. Delimitarea între accesul într-un sistem informatic și percheziția informatică, cu evidențierea consecințelor juridice ce derivă din alegerea procedeului probatoriu
29. Evidențierea aspectelor legate de accesul transfrontalier într-un sistem informatic și delimitarea acestuia de accesul la datele informatice stocate local pe sistemul informatic țintă
30. Reformarea şi completarea analizei procedeului probatoriu prevăzut de art. 152 C.proc.pen. fiind avută în vedere atât hotărârea CJUE din Marea Camera în cauza C-207/16 (2 octombrie 2018), cât și Decizia Curții Constituționale nr. 589 din 21 septembrie 2017 (M.Of. nr. 89) referitoare la art. 12¹ din Legea nr. 506/2004. De asemenea, acolo unde a fost necesar, s-a făcut trimitere la unele prevederi din GDPR pentru a pune în acord interpretarea anumitor noțiuni cu dreptul european
31. Analiza raportului dintre conservarea datelor informatice și alte procedee probatorii, incluzând aici percheziția informatică și predarea datelor informatice
32. Studierea problemei utilizării copiei duplicat după mijlocul originar de stocare a datelor informatice într-o altă cauză, fără a exista un mandat de percheziție informatică în cauza respectivă. De asemenea, s-a dezvoltat analiza referitoare la deosebirea dintre specialist și lucrătorul de poliție specializat, punctând asupra necompetenței funcționale a lucrătorului de poliție specializat înainte de introducerea art. 168¹ C.proc.pen

Referitor la sancțiunile procedural penale:

1. Au fost regândite regulile de excluziune probatorie și mecanismele compensatorii în plan probatoriu, în scopul construcţiei unei veritabile teorii protecţioniste în materia sancţiunilor procedurale
2. S-a realizat conceptualizarea în premieră pentru doctrina românească a instituției probelor neconstituționale și creionarea regimului juridic al acestora, respectiv a interacțiunilor sancţiunii excluderii probelor neconstituţionale cu nulitățile actelor cu funcție probatorie
3. Au fost completate semnificativ explicaţiile referitoare la cazurile de neloialitate procesuală care conduc la excluderea automată a probelor
4. Au fost evidenţiate cazurile de excluderi automate a probelor subsumate unor ipoteze de nulitate absolută virtuală
5. Au fost semnalate problemele privind excluderea materială a mijloacelor de probă și au fost formulate propuneri de rezolvare a acestor probleme fără a afecta caracterul echitabil al procedurii
6. S-a procedat la clarificarea regulilor aplicabile în materia nulității, context în care a fost efectuată o amplă analiză a condiţiilor necesare pentru incidenţa nulităţii relative, cu accent pe noţiunea de vătămare a drepturilor şi intereselor legitime
7. Au fost identificate soluții pentru aplicarea corectă a D.C.C. nr. 88/2019, în condițiile lipsei unei intervenții legislative

În domeniul măsurilor preventive şi asiguratorii se impun a fi reținute în special:

1. Evidenţierea, explicarea şi interpretarea deciziilor de admitere în materie penală ale Curţii Constituționale, D.C.C. nr. 17 din 17.01.2017 (M.Of. nr. 261 din 13 aprilie 2017), D.C.C. nr. 22 din 17.01.2017 (M.Of. nr. 159 din 3 martie 2017), D.C.C. nr. 79 din 22 februarie 2018 (M.Of. nr. 399 din 9 mai 2018)
2. Inserarea dispozițiilor privind asigurarea unei practici judiciare unitare, relevate prin deciziile de recurs în interesul legii, respectiv Decizia nr. 16 din 17.09.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul competent să judece recursuri în interesul legii (M.Of. nr. 927 din 2 noiembrie 2018)
3. Actualizarea jurisprudenţei în materia măsurilor preventive, prin indicarea a numeroase hotărâri ale instanței supreme și ale instanțelor din subordine, neaccesibile prin consultarea unor surse deschise de informații. În acest sens au fost furnizate exemple jurisprudențiale privind sfera obligaţiilor aferente măsurii preventive a controlului judiciar prevăzute de dispoziţiile art. 215 alin. (1) şi (2) C.proc.pen., sfera noțiunii de „temeiuri noi” care poate justifica prelungirea măsurii preventive a controlului judiciar, incidența condiţiei suplimentare privind imunitatea parlamentară în cazul măsurii preventive a controlului judiciar pe cauțiune, sfera noțiunii de „situaţii temeinic justificate” care poate justifica temeinicia unei cereri de încuviințare a părăsirii domiciliului de către inculpatul aflat sub măsura preventivă a arestului la domiciliu, influența comportamentului procesual dilatoriu al inculpatul aflat în stare de arest la domiciliu în analiza caracterului rezonabil al duratei măsurii, exemple de comportamente dilatorii ale subiectului procesual principal cu efecte asupra duratei rezonabile a procesului penal
4. Analiza necesității respectării cerinței de proporționalitate în cazul măsurilor asigurătorii
5. Analiza Deciziei I.C.C.J. în recurs în interesul legii nr. 19/2017
6. Studierea aspectelor privind posibilitatea instituirii măsurilor asigurătorii în vederea confiscării de la terți
7. Analiza concursului dintre măsurile asigurătorii și executarea silită din perspectiva Deciziei I.C.C.J. în recurs în interesul legii nr. 2/2018
8. Analiza concursului dintre măsurile asigurătorii și procedura insolvenței. Decizia HP a I.C.C.J. nr. 1/2020
9. Prezentarea şi comentarea jurisprudenţei noi relative la ridicarea măsurilor asigurătorii şi a celei privind contestarea măsurilor asigurătorii dispuse în cursul apelului ori prin decizia instanței de apel
10. Dezvoltarea comentariilor privind poprirea asigurătorie
11. Analiza posibilității ca persoana juridică inculpat în cadrul unui proces penal să aibă calitatea de funcționar public
12. Evaluarea jurisprudenței CtEDO privind garanțiile instituie pe tărâmul art. 6 din Convenție în favoarea persoanelor juridice
13. Determinarea reprezentantului persoanei juridice aflate în insolvență
14. Prezentarea unor aspecte dificile privind desemnarea reprezentantului persoanei juridice

În ceea ce privește acțiunea penală sau civilă şi participanții la procesul penal trebuie subliniate, printre altele:

1. Soluțiile propuse pentru rezolvarea problemelor întâmpinate în practică după D.C.C. nr. 257/2017 în legătură cu introducerea în proces a persoanei responsabile civilmente
2. Detalierea ipotezelor practice de reţinere a impedimentelor la punerea în mişcare a acţiunii penale prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. a)-c) C.proc.pen.
3. Evidenţierea modalităţilor de rezolvare a acţiunii civile în funcţie de obiectul diferendului civil
4. Dezvoltarea comentariilor referitoare la asigurarea accesului la dosarul de urmărire penală
5. Analiza în detaliu a dreptului la asistență juridică al martorului în cursul urmăririi penale
6. Suplimentarea explicaţiilor referitoare la reprezentarea în procesul penal
7. Completarea cu elemente jurisprudențiale a situațiilor care pot conduce la constatarea existenței suspiciunii rezonabile că imparțialitatea judecătorului ar putea fi afectată
8. Analiza compatibilității judecătorului de drepturi și libertăți învestit cu o nouă contestație privind o nouă măsură asigurătorie în același dosar de urmărire penală, prin raportate la similitudinea argumentelor invocate de partea contestatoare
9. Reanalizarea compatibilității judecătorului care s-a pronunţat în cursul urmăririi penale, în condiţiile vechiului Cod, cu privire la măsurile preventive cu exercitarea funcției de cameră preliminară sau de judecată în condițiile noului Cod de procedură penală
10. Analizarea detaliată a situației legislative create de declararea neconstituțională a procedurii de recuzare a procurorului în faza de cameră preliminară, în faza de judecată și în fața judecătorului de drepturi și libertăți, ca urmare a D.C.C. nr. 625/2016
11. Completarea cu elemente jurisprudențiale a situațiilor care pot conduce la admiterea sau respingerea cererilor de strămutare

În privința fazei de urmărire penală şi a procedurilor penale subsecvente adoptării unei soluții de netrimitere în judecată se remarcă:

1. Analiza competenței funcționale a organelor de urmărire penală; sancțiunea încălcării normelor de competență funcțională
2. O analiză mai aprofundată a sesizării organelor de urmărire penală în cazul infracțiunii flagrante
3. Explicațiile detaliate privind rolul procurorului în supravegherea urmăririi penale
4. Abordarea mai concretă a problemei raporturilor dintre organele de cercetare penală și procuror, în efectuarea urmăririi penale
5. Analizarea regulilor privind durata de timp rezonabilă dintre începerea urmăririi penale in rem și in personam, astfel cum au fost evaluate prin D.C.C. nr. 633/2018, respectiv efectul încălcărilor dispozițiilor legale din această materie
6. Analizarea obligației de audia, corelativă dreptului inculpatului de a da declarații, prin prisma jurisprudenței CtEDO
7. Prezentarea mai detaliată a soluțiilor complementare celei de trimitere în judecată dispuse prin rechizitoriu
8. Referirile mai ample la conținutul și forma actelor procurorului
9. Soluțiile propuse la probleme recente privind modul de sesizare a organelor de urmărire penală
10. Propunerile de interpretare a unor texte rămase necorelate cu ocazia modificării reglementărilor privind renunțarea la urmărirea penală
11. Propunerile de rezolvare a problemelor din practică privind redeschiderea urmăririi penale (cum ar fi raportul cu reluarea urmăririi penale ori calificarea corectă a unor cereri de redeschidere a urmăririi penale)
12. Stabilirea limitelor contestației în procedura plângerii împotriva soluţiei de clasare, față de conținutul D.C.C. nr. 243/2019

Relativ la faza camerei preliminare:

1. Au fost receptate şi analizate majoritatea problemelor şi dificultăților constatate în practica judiciară cât privește obiectul și soluțiile camerei preliminare, cum ar fi chestiunea raportului dintre încadrarea juridică și competența instanței sau a limitelor în care actele judecătorului de drepturi și libertăți pot fi cenzurate de către judecătorul de cameră preliminară
2. A fost analizată problematica probatoriului în faza camerei preliminare
3. Au fost evidențiate multiple ipoteze de nelegalitate ce pot fi constatate în faza de cameră preliminară

Privitor la faza de judecată şi la căile de atac se evidențiază:

1. Analiza aprofundată a raportului dintre instituția „obiectului judecății”, reglementată de art. 371 C.proc.pen., și instituția „schimbării încadrării juridice”, prevăzută de art. 386 C.proc.pen.
2. Analiza punctuală a incidenței D.C.C. nr. 250/2019 asupra practicii judiciare: distincția între noțiunea de „încadrare juridică propriu-zisă/restrânsă” și cea de „încadrare juridică extinsă” și efectele acestei distincții; soluții/propuneri pentru unificarea jurisprudenței
3. Explicarea ordinii de soluţionare a anumitor cereri; de pildă, cererea de judecată în procedura de recunoaștere a vinovăției și cererea de schimbare de încadrare juridică a faptei recunoscute: ordinea de soluționare
4. Evaluarea posibilității intervenţiei împăcării, ulterior citirii actului de sesizare, ca urmare a schimbării încadrării juridice într-o infracțiune pentru care legea prevede această cauză de înlăturare a răspunderii penale
5. Comentarea situaţiilor în care se poate recurge la audierea prin videoconferință
6. Prezentarea şi analizarea unor noi ipoteze de practică judiciară în materia termenului în care poate fi formulat apelul, ori a repunerii în termenul de apel
7. Analiza competenței Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de a retrage apelul în cauzele privind infracțiunile săvârșite de magistrați
8. Studierea efectului apelului cu privire la dispoziţiile din sentinţă privitoare la măsurile asigurătorii
9. Dezvoltarea şi aprofundarea comentariilor în materia cercetării judecătorești în apel în cazul în care vizează o hotărâre de achitare în primă instanță
10. Clarificarea ordinii de examinare a motivelor de apel atunci când unele dintre acestea atrag desființarea hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare
11. Determinarea formelor în care poate fi declarată şi motivată calea de atac a contestaţiei
12. Aprofundarea analizei cazurilor de contestaţie în anulare cu privire la soluţii jurisprudențiale recente
13. Dezvoltarea explicaţiilor cazurilor de exercitare a recursului în casaţie, cu trimitere la o vastă jurisprudenţă a instanţei supreme
14. Suplimentarea explicaţiilor relative la revizuirea laturii civile a hotărârii penale; stabilirea instanței competente şi posibilitatea exercitării cererii de revizuire pentru cazul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) chiar și în situația în care judecata în fond s-a desfășurat conform procedurii simplificate, de recunoaștere a vinovăției

Referitor la procedurile speciale şi la alte proceduri penale sau de cooperare judiciară în materie penală:

1. În privința acordului de recunoaștere a vinovăției a fost cercetată folosirea ca probe a declarațiilor inculpatului care a uzat de încheierea unui acord de recunoaștere a vinovăției împotriva participanților la infracțiune care nu au optat pentru această procedură. Deopotrivă, s-a realizat o analiză jurisprudențială a soluțiilor date în calea de atac împotriva hotărârii prin care s-a soluționat acordul de recunoaștere a vinovăției
2. S-a procedat la analiza modificărilor și a jurisprudenței recente cu privire la procedura reparării pagubei materiale sau a daunei morale în caz de eroare judiciară sau în caz de privare nelegală de libertate
3. A fost evaluată autoritatea de lucru judecat a ordonanței de clasare sau a ordonanței de renunțare la urmărirea penală confirmate de către judecătorul de cameră preliminară în cadrul procedurii speciale prevăzute de art. 549¹ C.proc.pen
4. Prin reactualizarea comentariului adus art. 548 C.proc.pen. s-a urmărit realizarea unei radiografii actuale a mecanismelor de cooperare judiciară internațională în materie penală, care să evidențieze nu doar pregnanța pe care acestea le imprimă în eficientizarea luptei împotriva criminalității transfrontaliere, ci și constantele, evoluția și mai ales dinamica legislației naționale și europene în domeniu, a procedurilor și practicilor judiciare interne și internaționale, prin intermediul cărora asemenea mecanisme sunt integrate cât mai optim posibil în procedurile penale derulate în fața autorităților judiciare ale statelor în relație. În acest sens, în esență au fost surprinse atât modificările și completările semnificative aduse Legii nr. 302/2004 prin Legea nr. 236/2017 (cu referire în special la noul instrument de cooperare, consacrat la nivelul Uniunii Europene pe temelia principiilor recunoașterii și încrederii reciproce – ordinul european de anchetă, care face obiectul Directivei 2014/41/UE), au fost prezentate și analizate efectele hotărârilor CJUE pronunțate în ultimii trei ani (prin care judecătorii de la Luxemburg au adus interpretări inovatoare și uneori surprinzătoare dreptului Uniuni Europene în materie de cooperare judiciară), cât și reacțiile jurisprudențiale ale autorităților judiciare române în fața noilor provocări internaționale în domeniul cooperării judiciare în materie penală