Normele de procedura civila

Istoric, normele de procedură civilă au fost legate de noțiunea de ordine publică, procesul civil fiind o afacere privată a cărei rezolvare interesează societatea în ansamblul ei. Din această cauză, normele de procedură civilă, de regulă, au avut un caracter teritorial, atât sub aspect spațial, cât și uman.
Existența și aplicarea normelor de procedură civilă a fost un deziderat al oricărei națiuni care s-a dorit a fi liberă și independentă. A avea instanțe de judecată proprii, a-ți stabili propriile reguli de competență și de judecată a pricinilor civile cu privire la proprii cetățeni, a avea organe proprii pentru a pune în executare aceste hotărâri judecătorești, nu este altceva decât o verigă foarte importantă a independenței unui popor.
în realitatea actuală europeană, aceste reguli tradiționale de aplicare a normelor de procedură civilă se schimbă și se vor schimba și în viitor. Dreptul comunitar care se bucură de aplicarea imediată, directă și prioritară în dreptul intern al statelor membre conține și norme de procedură civilă. în acest context legislativ european, aplicarea normelor de procedură civilă în timp, spațiu și asupra persoanelor evoluează către noi concepte.
în dreptul procesual civil ne aflăm pe un pronunțat tărâm formal, în care normele de procedură civilă sunt principalul izvor de drept. în acest fel, instituțiile procedurale nu sunt altceva decât o oglindire a obiectului normelor juridice. Prin studiul și analiza  teoriei normelor de procedură civilă se poate reliefa, înțelege și aplica, în modul cel mai temeinic, dreptul procesual civil.