Probleme de drept european

începând cu 1 ianuarie 2007 activitatea judecătorilor români a devenit mai dificilă, dar și mai interesantă. Mai dificilă, deoarece aceștia au trebuit să aplice un nou ansamblu de norme juridice, normele de drept comunitar, în prezent dreptul Uniunii Europene, alături de dreptul intern. Dificultatea reală provine îndeosebi din cerințele aplicării dreptului Uniunii și soluționarea „conflictelor” inerente pe care acesta le are cu dreptul intern. Judecătorul român a primit, în schimb, cadoul unei noi ordini juridice și al unei jurisprudențe care are la bază interpretarea teleologică, o metodă cu care acesta era mai puțin obișnuit să lucreze. Totodată, a primit și sprijinul Curții de Justiție a Uniunii Europene, prin intermediul deciziilor preliminare. Deși aplicarea dreptului Uniunii pare a se afla încă în perioada uceniciei, trebuie spus că și societatea româ-nească în ansamblu se află încă într-o perioadă de acomodare cu instituțiile, mecanismele și exigențele europene. După opt ani de la aderarea la Uniunea Europeană, aceste considerații nu ar trebui să întristeze și nici să supere, mai ales că progresele se văd de la an la an.

 

Cartea se dorea o culegere de jurisprudență, care să reflecte aplicarea dreptului Uniunii Europene în materia litigiilor de contencios administrativ. Ghinionul sau norocul a fost ca persoana căreia i a fost încredințată în cele din urmă această misiune să nu fie un jurist specializat în contencios administrativ. Specializarea noastră în dreptul Uniunii Europene ne-a împins la selectarea hotărârilor în funcție de relevanța lor pentru aplicarea dreptului Uniunii, la gruparea hotărârilor în funcție de principalele probleme de drept european și la comentarii privind modul în care dreptul Uniunii a fost aplicat. Prin urmare, lucrarea prezintă un interes general pentru aplicarea dreptului european de către judecătorul național.

 

Respectarea principiului supremației dreptului Uniunii și garantarea efectului său util nu sunt sarcini ușoare atunci când contrarietatea cu dreptul intern nu este evidentă; iar semnificația sa se găsește în zeci sau sute de hotărâri ale Curții de Justiție (Capitolul I). Una dintre cele mai complexe probleme cu care judecătorul se confruntă este aplicarea directivelor. Lipsite de efect direct orizontal, directivele pot avea, în anumite împrejurări, efect direct vertical. Aplicarea lor necesită operațiuni suplimentare de interpretare a normelor juridice interne și cunoașterea jurisprudenței în evoluție a Curții de Justiție a Uniunii Europene (Capitolul II). Un alt domeniu care necesită precizări este cel al trimiterilor preliminare. Admisibilitatea trimiterilor și înțelegerea corectă a partajului de competențe între instanțele naționale și Curtea Europeană de Justiție par a fi, în prezent, cele două aspecte care interesează cel mai mult (Capitolul III). încheiem aceste gânduri cu o observație pe care am găsit o într-o teză de drept comparat veche de 20 de ani, dar care este de actualitate nu doar pentru că instanțele de judecată din România au devenit de relativ puțin timp și instanțe ale Uniunii Europene, ci pentru că ea reflectă o misiune permanentă a judecătorilor din statele membre: „judecătorii naționali se află la intersecția a două ordini juridice. Ei trebuie simultan să aplice dreptul comunitar [în prezent, dreptul Uniunii Europene – n.n.] și să respecte datele esențiale ale dreptului național” .
Scopul acestei cărți este să sprijine aplicarea dreptului Uniunii de către instanțele de judecată, dar și să determine reflecții, dezbateri și idei noi.