Confiscarea extinsa: intre de ce si cat de mult?

Despre lucrare
Tema lucrării abordează o instituție relativ recent introdusă în materie penală, confiscarea extinsă, instituție ce nu este încă acomodată perfect în atmosfera represiunii. Europa se schimbă. Confruntată cu evidența unei strategii ineficiente în domeniul combaterii criminalității organizate transfrontaliere, Europa face un pas înainte. Ultima expresie a acestei noi politici penale este introducerea unor prerogative extinse de confiscare la dispoziția autorităților judiciare. Actualmente, acestea au mijloacele de a depista, îngheța, gestiona și neutraliza produsele provenite din săvârșirea de infracțiuni și în special banii, ce reprezintă combustibilul ce alimentează cartelurile criminale.

Noutate absolută
Este prima lucrare publicată în România care analizează exclusiv problema confiscării extinse.

Din cuprins

• Infracțiunile generatoare de profit
• îmbogățirea ilicită
• Inversarea sau reducerea sarcinii probei
• Confiscarea în absența unei condamnări
• Preliminarii
• Principiul minimei intervenții
• Prezumția de liceitate a dobândirii averii
• Prezumția de nevinovăție
• Principiul clarității
• Principiul neretroactivității
• Principiul ne bis in idem
• Regimul juridic general al confiscării
• Regimul juridic special al confiscării extinse

Puncte forte

• probleme pe care le ridică aplicarea confiscării extinse
• abordare interdisciplinară
• ample referințe bibliografice
• receptare în dreptul penal român a mesajului original european
• prezentarea prerogativelor extinse de confiscare

Cuvintele autorului despre lucrare:
Prezentul studiu reprezintă o contribuție la înțelegerea modului de receptare în dreptul penal român a mesajului original european. Pe de o parte, nu trebuie uitat faptul că, fără a afișa un conservatorism rigid, dreptul penal național dispunea de instrumentul tradițional al confiscării speciale, peste care se suprapune confiscarea extinsă, împrejurare ce determină întrebarea de ce avem nevoie de acest nou instrument de confiscare și nu s-a stimulat aplicarea unei instituții ce exista deja. Pe de altă parte, din perspectiva interogației: ce se pierde atunci când aparent se câștigă ceva? ar trebui spus că eficientizarea noii instituții va depinde în mare măsură de o schimbare de paradigmă cu privire la statutul judecătorului din România, legea conferind acestuia un drept de apreciere considerabil extins.

Despre autor
Flaviu Ciopec este avocat în Baroul Timiș și lector universitar în cadrul Facultății de Drept din Universitatea de Vest din Timișoara.