Curierul Judiciar nr. 2/2023

Conflictele armate sub lupa dreptului și a politicii

Conf. univ. dr. Alina Gentimir

Facultatea de Drept, Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași

Conflictele armate au constituit mereu contextul în care s-a analizat eficiența plasată în actualitate a principiilor juridice stabilite la nivelul întregii comunități umane în momente anterioare conflictelor. Ar putea fi calificate conflictele armate o dovadă a eșecului dreptului? Conflictele armate constituie contextul favorabil reinterpretării normelor de drept în vigoare sau circumstanța favorabilă creării de noi concepte juridice, de noi principii juridice care să conțină noi obligații pentru state, obligații care să aibă rolul de a asigura prevenirea eficace a apariției și desfășurării conflictelor armate.

Dificultatea identificării unor soluții unice pentru ansamblul dreptului internațional aplicabil tuturor statelor comunității internaționale datorită apartenenței acestora la sisteme de drept diferite poate fi depășită prin abordarea unei perspective interdisciplinare a ramurilor derivate dreptului internațional public: dreptul internațional al drepturilor omului, dreptul internațional umanitar, dreptul internațional penal. Aplicarea principiilor juridice stipulate în cadrul Convențiilor de la Geneva și a Protocoalelor adiționale de către mecanisme de garantare a drepturilor omului sau de jurisdicții penale internaționale poate reprezenta soluția cea mai facilă în absența existenței unor organisme care să aibă în competență exclusiva verificare a încălcării acestor norme de drept internațional umanitar. Premisa unei astfel de abordări o constituie tripla încadrare juridică a faptelor săvârșite în conflicte armate: masive, sistematice și flagrante violări ale drepturilor omului, încălcări ale Convențiilor de la Geneva și săvârșirea de infracțiuni internaționale. Provocarea unor astfel de permutări în plan juridic și judiciar internațional este modalitatea în care sunt interpretate normele unor diviziuni ale dreptului internațional de către juriști specializați în alte ramuri.

Este necesară constituirea de departamente specializate în drept internațional umanitar în cadrul instanțelor regionale în materia drepturilor omului? Sau este suficientă aplicarea Convențiilor de la Geneva prin interpretarea dispozițiilor acestora în lumina instrumentelor în materia drepturilor omului? Jurisdicțiile internaționale de drept public sau de drept penal sunt cele mai potrivite organe care pot asigura aplicarea omogenă a normelor de drept care pot asigura redresarea raporturilor de drept afectate prin desfășurarea unui conflict armat?

Acest număr tematic consacrat Conflictelor armate se dorește a fi forul care poate oferi răspunsuri la întrebările esențiale formulate în contextul apariției și posibilității extinderii conflictului armat din spațiul ucrainean în anii 2020.

Dr. Lavinia-Andreea Bejan, cercetător în cadrul Institutului de Cercetări Economice și Sociale „Gh. Zane”, Filiala Iași a Academiei Romane, prezintă în articolul cu care debutează numărul tematic principiile fundamentale ale justiției penale internaționale care sunt aplicabile conflictelor armate, insistând asupra existenței unei trihotomii între principii fundamentale ale justiției, principii fundamentale ale justiției penale și principii fundamentale specifice justiției penale internaționale și justificând utilitatea unei astfel de abordări atât în plan teoretic de către mediul academic, cât și de practicieni, fie ei magistrați ai instanțelor naționale și internaționale, fie avocați care pledează în fața acestor instanțe, fiind necesară o atentă verificare a respectării în esență a acestora.

Dificultățile procedurale specifice justiției penale internaționale sunt particularizate în articolul redactat de Raluca Colojoară, asist.univ.dr. în cadrul Facultății de Științe politice, Filosofie și Științele Comunicării, Universitatea de Vest. Dacă infracțiunile internaționale, în general, supun atenției provocările aduse de analizarea competenței în special ratione materiae și ratione personae, dar și parcursul anevoios al administrării probatoriului, infracțiunea care a ieșit în evidență în contextul actualului conflict ruso-ucrainean, infracțiunea de agresiune se dovedește a fi aceea care a determinat ca întreaga comunitate a juriștilor să caute soluții inedite pentru a depăși obstacolele privitoare la exercitarea jurisdicției, a demonstrării elementelor constitutive ale infracțiunii, în special a vinovăției, elementului material și a celui corelativ moral și a judecării cauzei care are această infracțiune ca obiect. Autoarea insistă asupra dinamicii relațiilor dintre Consiliul de Securitate și Curtea Penală Internațională sau raporturile dintre Biroul Procurorului Curții Penale Internaționale și Camera Preliminară a aceleiași instanțe, care cunoaște o abordare sui-generis în cazul infracțiunii de agresiune săvârșite de liderii Federației Ruse.

Raționamentul dublei abordări a conflictului armat atât din perspectivă juridică, cât și din perspectivă politică, respectiv a relațiilor internaționale este dezvoltat în manieră extinsă de către Teodora Schrotter, drd. la Institutul de Studii Superioare din Geneva. Ilustrând, printr-o sinteză a cadrului internațional legal curent, insuficiența interogațiilor strict juridice în a reda complexitatea tabloului invaziei militare ilegale a Federației Ruse în Ucraina declanșată pe 24 februarie 2022, fără a susține faptul că aceasta ar manifesta vreo particularitate față de alte invazii la nivel global, se va demonstra coexistența ab initio a dimensiunilor juridice și politice din ADN-ul dreptului internațional, coexistență subliniată și de vitala cooperare pe plan internațional, mai ales în cazul coerciției internaționale realizate prin activarea justiției penale internaționale. Nu mai puțin important, și autoarea pledează pentru o reevaluare a conceptelor de bază pe care se sprijină proiectul dreptului internațional și a viabilității lor pentru conflictele curente și viitoare.

Același conflict ruso-ucrainean a impulsionat și organizațiile interguvernamentale europene să reflecteze asupra modalității în care ar putea acționa într-un mod eficace care să scoată în evidență importanța cooperării judiciare internaționale în cazul săvârșirii de infracțiuni internaționale. Dr. Irinel Rotariu, colonel magistrat, prim-procuror militar în cadrul Parchetului Militar de pe lângă Tribunal Militar Iași, descrie eforturile importante depuse de Uniunea Europeană prin intermediul agențiilor sale pentru a investiga atrocitățile comise în timpul războiului din Ucraina, insistând asupra rolului Echipelor Comune de Investigație în colectarea de probe și schimbul rapid și sigur între parteneri, precum și transmiterea de informații și probe între statele părți și agențiile judiciare.

Indiferent de apartenența organului de investigare sau judecată a infracțiunilor internaționale, aceeași reacție de aversiune este semnalată vis-à-vis de utilizarea violenței sexuale asupra femeilor ca modalitate de săvârșire a infracțiunilor internaționale. Rodica Boca, lect.univ.dr. în cadrul Facultății de Drept a Universității „Petre Andrei” din Iași dezvoltă o analiză a infracțiunilor săvârșite în conflictul ruso-ucrainean asupra femeilor, în mod particular vulnerabile în fața tuturor formelor de violență oferind un răspuns în privința calificării violențelor asupra acestora, violențele sexuale constituind atât arme, cât și strategii de război.

Mai mult ca niciodată, forul juriștilor internaționali este provocat, în anul 2023, să ofere răspunsuri și în privința unor situații care în trecut nici nu erau constatate: efectele conflictelor asupra mediului înconjurător. Acestei abordări actuale extensive îi consacră spațiu de analiză Gheorghe Durac, prof.univ.dr. în cadrul Facultății de Drept a Universității „Alexandru Ioan Cuza”, analizând lacunele tratatelor, convențiilor și acordurilor încheiate cu scopul reglementării relațiilor internaționale în domeniul protecției și conservării mediului, atât pe timp de pace, cât și pe timpul conflictelor militare și evidențiind absența reglementării răspunderii juridice pentru daunele de mediu produse și inexistența mecanismelor de punere în aplicare eficiente pentru a asigura protecția mediului în timpul confruntărilor militare. Autorul pledează în favoarea creării unei noi filosofii în relațiile internaționale, cu standarde superioare în care să aibă prioritate concurența pașnică și cooperarea activă pentru identificarea unor metode și mijloace de soluționare pașnică a problemelor și diferendelor, în conformitate cu normele diplomatice, cu principiile dreptului internațional umanitar, ale solidarității și bunei vecinătăți.

Dincolo de provocări procedurale sau de drept material, trebuie reținute și provocările negocierilor umanitare care trebuie să respecte anumite standarde juridico-etice, mai ales când sunt făcute cu interlocutori controversați. Beatrice Onica-Jarka, conf.univ.dr. în cadrul Facultății de Drept a Universității „Nicolae Titulescu”, oferă o analiză extinsă a activității organizațiilor umanitare în conflictele armate, criticate frecvent, atât din perspectiva acțiunilor sau inacțiunilor lucrătorilor umanitari, dar și din perspectiva implicării organizațiilor în activități care, la prima vedere, par să fie în afara mandatului în baza căruia acționează. Se evidențiază, deopotrivă, în contextul aplicării practice a principiilor umanitare, seria de alegeri care aparent în percepția publică se întrevăd ca fiind cel puțin neetice, dacă nu în afara scopului umanitar și se prezintă modalități multiple de acțiune care pot atrage reacții ale opiniei publice și a spațiului politic: angajarea organizațiilor umanitare în dialog cu agresorii, acordarea asistenței umanitare condiționate, renunțarea la regulile de securitate, renunțarea la denunțarea publică a activității criminale – sunt doar câteva dintre acțiunile organizațiilor umanitare care atrag atenția și, uneori, oprobriul public fără să se perceapă suficient importanța asigurării accesului chiar la beneficiarii ajutorului umanitar la schimb cu aplicarea strictă a principilor umanitare: independența, neutralitatea și umanitatea.

Numărul tematic se încheie în aceeași cheie a principiilor dreptului internațional umanitar, particularizate în contextul funeraliilor efectuate în timpul conflictelor armate. Silviu-Dorin Șchiopu, drd. în cadrul Facultății de Drept, Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, evidențiază prin studiul său modalitățile eficace prin care actualul sistem al Convențiilor de la Geneva se raportează la preocuparea pentru cei morți, cu toate că această preocupare a fost întotdeauna secundară față de cea privitoare la îngrijirea răniților pe câmpul de luptă, chiar dacă şi aceasta din urmă cedează frecvent în faţa sarcinilor de continuare a războiului, familiile având dreptul de a cunoaște soarta membrilor lor, astfel că părțile în conflict au obligaţia de a veghea ca morții să fie îngropați în mod onorabil, dacă este posibil, după riturile religiei căreia au aparținut, iar mormintele lor să fie respectate şi să poată fi întotdeauna regăsite pentru a li se aduce un ultim omagiu.

Mulțumiri alese tuturor contributorilor!