Pentru un cetățean de rând, primul contact cu banca este impresionant. Ea îi va decide soarta, pentru că, refuzându-i împrumutul, îi pune în pericol supraviețuirea pe planul afacerii sau pe plan familial. Măreția edificiilor bancare și aerul de mister care le înconjoară, în special așa-zisul «secret bancar» mărește și mai mult sentimentul confuz de temere și respect. Până și presa este mai precaută în formularea de titluri senzaționale. Este paradoxolă coexistența, pe de-o parte, a aparenței de ermetism și mister, iar, pe de altă parte, a abundenței de cifre care se revarsă în comunicatele de presă, nu puține dintre ele fiind instrumente de intoxicare. Politicienii se străduiesc și de cele mai multe ori reușesc să pătrundă în consiliile de administrație, unde îi așteaptă diurne fabuloase și poate chiar avantaje mai importante. Conturile publice ale băncilor de odinioară și de azi, auditate uneori cu precauții chirurgicale (efectul de window-dressing), sunt, pentru multă lume, la fel de accesibile ca și limba coptă.
Contrar aparențelor, în condițiile actualei crize, banca devine vulnerabilă. Puternică, dar fragilă, în parte și datorită interconectării planetare.
Tratatul de drept bancar publicat în premieră națională în anul 1993 reapare sub o nouă înfățișare, mult îmbogățit și actualizat, în anul Marii Crize cu care se confruntă și băncile.