Protectia drepturilor culturale in dreptul international

Discuția pare interesantă în condițiile în care cele două fac parte din registre diferite: astfel, regula de drept necesită o definire clară a obiectului său, or, drepturile culturale nu numai că nu au fost clarificate suficient din punct de vedere conceptual, dar încă nici nu au fost identificate toate cu precizie, iar, în ceea ce privește cultura, aceasta prezintă un caracter dinamic, este în permanentă redefinire și schimbare. însăși modul în care dreptul internațional s-a raportat la cultură este unul care s-a modificat în timp, de la concepția elitistă, potrivită căreia cultura era echivalentă cu producția de artă, literatură, patrimoniu cultural, la concepția actuală, de natură antropologică, care include pe lângă cele menționate și manifestările și expresiile culturale ori chiar modurile de viață.

în plus, recentele dezvoltări jurisprudențiale ale celor mai importante instanțe internaționale în materia drepturilor omului pun în lumină și mai mult existența unei dimensiuni culturale a tuturor drepturilor omului. Tema apare, așadar, ca una de actualitate în condițiile în care drepturile culturale, denumite „Cenușăreasa drepturilor omului”, se bucură în prezent de multă atenție din partea organizațiilor internaționale (ONU și UNESCO, în special), iar recentele lor dezvoltări se consideră că pun în discuție toate clasificările ce au fost efectuate în materia drepturilor omului, precum și raporturile dintre drepturile omului, în general, și drepturile popoarelor ori cele ale persoanelor aparținând minorităților.