Curierul Judiciar nr. 3/2023

Incursiuni în lumea dreptului aplicabil conflictelor armate

Conf. univ. dr. Alina Gentimir

Facultatea de Drept, Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași

Dezideratul transpus în Carta Organizației Națiunilor Unite de a se prezerva pacea și securitatea comunității internaționale a permis acceptarea de mari compromisuri de către statele membre, compromisuri care au fost argumentate de necesitatea protejării drepturilor celor care au fost principalele victime ale celor două conflagrații mondiale care au marcat destinul contemporan al omenirii.

Primul mare compromis al statelor, care poate fi calificat drept compromisul premisă a fost recunoașterea la nivel internațional a includerii într-un act normativ internațional a unui catalog de drepturi ale omului. Acest demers a deschis calea transpunerii în realitate a unei modificări fundamentale de mentalitate a autorităților statelor, care se obligă nu numai față de comunitatea internațională să își respecte obligațiile care derivă din tratate – în materia drepturilor omului, în particular – ci și față de indivizi, ca titulari de drepturi. Pasul esențial realizat în domeniul dreptului a fost însă cel de includere în categoria subiecților de drept internațional a indivizilor, întrucât acestora li s-a acordat dreptul de a solicita la nivel regional tragerea la răspundere a statelor care le încalcă drepturile.

Această soluție de recunoaștere a rolului dreptului internațional sau regional al drepturilor omului pentru remedierea încălcării normelor a deschis calea modificării modului în care organizațiile interguvernamentale și statele se poziționează față de crizele apărute în comunitatea internațională, inclusiv în cazul conflictelor armate.

Deschiderea progresivă a statelor și a comunităților de state este dovedită și de evoluția instituțională a modelelor de răspundere în materie penală, de la tribunale ad-hoc la instanțe cu activitate permanentă sau instanțe hibrid, care aplică nu numai norme în materia dreptului penal internațional, ci „împrumută” și principii juridice din alte ramuri de drept internațional – dreptul internațional al drepturilor omului, dreptul internațional umanitar – sau chiar drept național.

Viitorul dreptului, marcat de noi provocări, precum extinderea ariei de manifestare a infracțiunilor internaționale chiar și în spațiu sau evoluția tehnologiei, dar și de dezvoltarea substanțială a rolului societății civile – organizațiilor neguvernamentale, în special – atât la nivel național, cât și la nivel supranațional, trebuie văzut dintr-o nouă perspectivă, total inovativă, abordat într-un nou mod de gândire, modificat în substanța sa și în acord cu dinamica realităților actuale și, mai ales, cele ce vor urma, întrucât doar astfel își va putea dovedi utilitatea, eficiența în prevenirea declanșării conflictelor armate.

Introducerea în al doilea volum al numărului tematic consacrat Conflictelor armate aparține doamnei Aurora Ciucă, prof.univ.dr. în cadrul Facultății de Drept și Științe Administrative a Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava și abordează dinamica deformării reciproce a limbajului și a politicii, care construiesc o realitate absurdă ce amintește de sintagma „banalitatea răului” ca o deviere de la rațiune și normalitate, ca justificare pentru comiterea unor crime fără precedent și pentru încălcarea tuturor regulilor dreptului internațional. Plasat în contextul conflictului ruso-ucrainean, într-o manieră inspirată de distinsul profesor Vespasian V. Pella, studiul evidențiază parcursul progresiv al propagandei în crearea unei „stări de spirit belicoase” esențiale pentru desfășurarea războiului.

Cu cât este conturată o strategie mai complexă de acțiune a Federației Ruse în actualul conflict armat, cu atât mai mult comunitatea internațională pledează pentru tragerea la răspundere a celor ce se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor internaționale prevăzute în cadrul Statutului de la Roma. Pe cale de consecință, apare ca posibilă implicarea singurei instanțe penale cu activitate permanentă – Curtea Penală Internațională, instanță ale cărei provocări procedurale – competență, admisibilitate, interesele justiției, obligația de a coopera și imunitățile oficialilor ruși – sunt analizate exhaustiv în studiul redactat în coautorat de Filip-Andrei Lariu, drd. al Facultății de Drept a Universității din București și Daniel Nițu, conf.univ.dr. în cadrul Facultății de Drept a Universității Babeș-Bolyai.

Instituțiile judiciare internaționale în materie penală care se alătură Curții Penale Internaționale în ansamblul jurisdicțiilor penale internaționale sunt prezentate într-o perspectivă diacronică, începând cu tribunalele create în 1945 și până la cele mai recente complete speciale de judecată înființate între 2013 și 2015, de Adriana-Maria Manolescu, drd. a Universității din Leiden, pentru a argumenta, prin exemplele de bune practici și lecții învățate din diferitele abordări instituționale, schițarea proiectului unui potențial nou Tribunal special pentru Ucraina, care va dovedi necesitatea dezvoltării continue a modelelor de răspundere penală internațională.

Ca modalitate de cooperare judiciară în materie penală între organizații interguvernamentale internaționale și regionale care poate fi aplicată fie în varianta sa actuală de activitate, fie într-o variantă modificată adaptată noilor realități, rolul Eurojust în răspunsul coordonat al Uniunii Europene la agresiunea împotriva Ucrainei, constând atât în sprijinul acordat echipei comune de anchetă privind potențiale infracțiuni internaționale fundamentale comise în Ucraina, cât și în noul mandat al Eurojust de a conserva, analiza și stoca probe ale infracțiunilor internaționale fundamentale, este dezvoltat de Raluca Răcășan, ofițer de cooperare judiciară în cadrul Eurojust.

Modul în care Consiliul Europei înțelege să acționeze în vederea limitării efectelor negative ale conflictelor armate – analizat de Alina Gentimir, conf.univ.dr. în cadrul Facultății de Drept a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași – este unul interdisciplinar, îmbinând deciziile politice radicale, precum excluderea statelor agresoare din cadrul organizației interguvernamentale regionale, cu acțiuni de ordin judiciar, păstrarea cauzelor spre judecare cu mențiunea ca faptele de încălcare a drepturilor omului să fie săvârșite până la data excluderii statului din organizație, implicarea judecătorilor ad-hoc care să substituie judecătorul statului agresor care nu mai are birou în cadrul organizației, dar și inițiative pe cât de inedite, pe atât de necesare, precum Grefa de daune provocate de Federația Rusă Ucrainei.

Dimensiunea națională a acțiunii de tragere la răspundere penală pentru săvârșirea de infracțiuni internaționale în temeiul jurisdicției universale este analizată de Alina Ioana Szabo, prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Toplița, contextualizându-se implicarea României în investigarea și judecarea infracțiunilor internaționale comise în cadrul războiului ruso-ucrainean în temeiul principiului realității și doar în subsidiar în temeiul principiului universalității, măsuri precum arestarea provizorie, predarea inculpaților putându-se realiza în virtutea principiului cooperării, la solicitarea Curții Penale Internaționale în calitate de stat-parte la Statutul de la Roma, România având un rol de executant.

Conflictul ruso-ucrainean a declanșat efecte negative și asupra populației civile, categoria persoanelor vulnerabile stabilite în funcție de criteriul genului și al vârstei devenind ținta activităților crimei organizate. Ada-Iuliana Popescu, conf.univ.dr. în cadrul Facultății de Economie și Administrarea Afacerilor a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași subliniază existența unei crize a respectării drepturilor omului cauzate de implicarea refugiaților ucraineni în rețele de trafic de persoane, în calitate de victime, în pofida eforturilor autorităților naționale și internaționale, a organizațiilor neguvernamentale, situație care se impune a fi remediată prin adoptarea de noi instrumente normative și prin perfecționarea infrastructurii judiciare și administrative existentă la nivel european și regional, acestea trebuind să își demonstreze eficiența în combaterea fenomenului.

Dincolo de intervenția organizațiilor interguvernamentale și a statelor, în contextul conflictelor armate trebuie evidențiat și rolul organizațiilor neguvernamentale. Ioana Atasiei, avocat în Baroul Iași, Președinte „Salvați copiii!” Iași descrie în articolul său, într-o manieră extinsă, experiența „Salvați Copiii!” România, dar și întregul mecanism guvernamental și neguvernamental implicat în intervențiile de după 24 februarie 2022, care a fost marcată de dezvoltare profesională rapidă, de adaptare aproape instantanee la situații extraordinare din punct de vedere al amplorii, dar și de unitate, greu de atins în alte condiții, în găsirea de soluții în sprijinul refugiaților și a conturat măsuri esențiale cu caracter general, precum acordarea protecției statale pe termen lung și accesul refugiaților din Ucraina la sistemul de servicii sociale (care ar trebui să reprezinte una dintre prioritățile pe termen scurt și lung) și măsuri fundamentale cu caracter specific, precum asigurarea accesului la educație (curriculară și extracurriculară) tuturor copiilor refugiaților ucraineni.

O abordare inedită, actuală a conflictelor armate este realizată de Andra Iftimiei, lect.univ.dr. în cadrul Facultății de Drept a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, care dezvoltă într-o manieră interdisciplinară utilizarea noilor tehnologii în conflictele armate în concordanță cu exigențele etice, creionând două direcții de abordare: pe de o parte, inteligența artificială, inevitabil progres al tehnologiei, se bucură de o prezumție relativă de implementare pe baza unor principii de etică clar determinate și unanim acceptate de întreaga comunitate internațională; de cealaltă parte, latura juridică a utilizării inteligenței artificiale, exemplificată în așa numiții roboți ucigași, respectiv în faptul că poate fi instituită răspunderea penală atât în sarcina creatorului unei astfel de mașinării, cât și în sarcina robotului în cauză, prin raportare la diferitele grade de autonomizare.

Inedită este și raportarea conflictelor armate la principiul utilizării spațiului extraatmosferic în scopuri exclusiv pașnice ca normă de jus cogens, dezvoltată de dr. Laura Vodă, cadru didactic asociat al Universității din Dubai, cu trimitere directă și la alte principii, precum cele specifice dreptului spațial: principiul nerecurgerii la forță și semnificația sa pentru spațiul extraatmosferic, caracteristicile spațiului extraatmosferic – parțial demilitarizat, denuclearizat și, dezirabil, neutralizat – și principiile care guvernează armele convenționale și spațiul extraatmosferic. Autoarea formulează și o întrebare finală fundamentală: utilizarea spațiului extraatmosferic în scopuri pașnice va deveni un modus vivendi?

Interdisciplinaritatea abordării conflictelor armate este prezentă în acest număr tematic și în varianta coexistenței teologiei și a științelor militare, articolul lui Emanuel Tăvală, lect.univ.dr. în cadrul Facultății de Drept a Universității „Lucian Blaga” din Sibiu analizând aspectele juridice ale instituției capelanatului european contemporan. Având ca premisă principiul conform căruia drepturile religioase ale soldaţilor pot fi limitate dacă intervine factorul militar, este descris rolul capelanilor, indiferent de integrarea sau neintegrarea acestora în ierarhia militară, de a acorda asistență soldaţilor în vederea depășirii situaţiilor dificile din viaţa lor profesională şi cea privată cotidiană.

Mulțumiri alese tuturor contributorilor!